De ce a fost înțelesul neînțeles?

Sa-intelegem-media_Marshal-McLuhan

Cartea ”Să înțelegem media. Extensiile omului” de Marshall McLuhan este pe bună dreptate o lucrare controversată și criticată nu doar la prima sa apariție, ci pe parcursul existenței sale din 1964 și până în prezent. Poate chiar va rămâne la fel și în următorii 10-20 de ani. În încercările sale de a oferi o imagine complexă despre influența tehnologiilor asupra evoluției omenirii în general, autorul reinterpretează întregul curs al istoriei într-o formă proprie, ironică, pe alocuri chiar satirică, oferind noi perspective nu doar asupra trecutului. De fapt, cartea este o ”retrospectivă” a viitorului care își datorează existența ”vremurilor apuse”, evenimentelor care au construit pas cu pas forma finală la care momentan (nu doar în 1964 dar și astăzi) are acces doar autorul.

Lucrarea este structurată pe două părți în care se îmbină partea teoretică (prima parte) cu cea practică (a II-a parte) oferind o imagine de ansamblu asupra universului, imagine care creează impresia unei analize atât din exterior, cât și a unei analize de tip hermeneutic, în care McLuhan percepe lucrurile și acțiunile dincolo de forma lor obișnuită, pentru că el ”știe” adevărata lor identitate și modul potrivit de a le utiliza. Tocmai din acest motiv al elaborării structurii cărții se creează uneori senzația unei redundanțe, care se datorează în principal intenției autorului de a formula idei mai clare, mai precise, mai exemplificatoare, asupra noțiunilor formulate anterior: ”Media este mesajul”, ”Sat global”, ”Televizorul este un mediu rece”, ”Cartea este un mediu fierbinte” etc. Este remarcabil modul lui de a sugera că el însuși nu va fi înțeles și va fi citat greșit prin repetatele referiri la opera shakespeariană pe care el o interpretează într-un mod de neconceput de către orice critic literar, poate chiar revoltător: ”S-ar putea despica firul în patru pe tema dacă Shakespeare se referea sau nu la televizor în cunoscutele versuri din Romeo și Julieta”. E la fel de potrivit și pentru cazul autorului situația în care cineva ar spune că atunci când el vorbea despre influența televiziunii în viața oamenilor de fapt făcea referire la impactul grandios al internetului, transformările la care sunt supuse ziarele și radiourile odată cu apariția televizorului se referă la forma produselor media pe online, implicarea cititorului presupune interactivitatea de astăzi care se găsește pe toate site-urile de știri etc.

Pentru a înțelege în profunzime ideile formulate de McLuhan e nevoie nu doar de o doză de nebunie și un grad înalt de abstractizare a vieții, ci și de o vastă cultură generală care să îți asigure conexiunile neuronilor la viteză maximă. Degeaba încearcă cititorul să se descurce în lumea lui Marshall dacă dintr-un paragraf de carte în care sunt invocați 5 scriitori diferiți el nu-l știe nici pe unul. Ceea ce am prezentat mai sus este evident un nivel elementar de analogii pe care le înțelegem noi, cei din era internetului. Însă în mod evident lucrarea respectivă nu are termen de valabilate și va rămâne actuală și interpretabilă și în altă ”eră”. Cartea lui Marshall McLuhan nu doar că poate fi citită la câteva niveluri distincte de interpretare, cum învățam noi în școală despre poeziile lui Tudor Arghezi, însă cu siguranță reprezintă o sursă de neînlocuit în studiile privind media implicit și pentru specialiștii de astăzi.

Deși inițial scrierile lui Marshall au fost considerate pe de o parte aberante pentru că ilustrau o lume de neimaginat la momentul respectiv, pentru că nu corespundea cu realitatea de atunci, și astăzi unele secvențe rămân învăluite în mister pentru că sunt încă pasaje ”descriptive” care ”va să vină”. Însemnările pe care mi le-am tot făcut pe carte, printre cele ale unor citate interesante, unele ale autorului (”Plăcerea de a te afla în mijlocul maselor este simțul bucuriei provocat de multiplicarea numerelor, care a fost și este suspect pentru membrii alfabetizați ai societății occidentale”), altele preluate și ele de la alți autori (”Satira”, spunea Swift, ”este o oglindă în care vedem toate expresiile numai pe a noastră nu”) ca susținere a ideilor lui sau din contra, drept material neprețuit de ”găsire a adevărului”(”Pur și simplu nu există în declarația lui Sarnoff (”Prea suntem înclinați să facem din instrumentele tehnologiei țapul ispășitor pentru păcatele celor care le mânuiesc”) nimic care să reziste la o minimă examinare, deoarece ignoră natura mediului, exact în stilul narcisist al unui om hipnotizat de amputarea și extensia propriei ființe într-o nouă formă tehnică”) vin în actualizarea senzației că am citit o carte ”ciudată”. Pe lângă impactul absolut al comparațiilor pe care le face McLuhan, pe lângă dificultatea mea de a uni uneori ideile între ele, pe lângă frustrarea mea în legătură cu unele concepte necunoscute, dar care mi s-au părut necesar de a le fi știut, senzația mea era mereu reconfirmată că autorul nu ar fi putut scrie cartea respectivă în 1964 (!). Chiar și în condițiile în care a fost între timp reeditată ea nu putea decât să fie pe alocuri nuanțată și evident ușor completată, însă cu siguranță că și-a păstrat cursul firesc, inițial. În acest context, citind despre folosirea pe larg a calculatoarelor când tocmai înțelegeam mai multe despre apariția tiparului, a radioului și a televiziunii, despre branduri pe o pagină alăturată cu pasaje din ”Romeo și Julieta” sau despre testele care măsoară IQ-ul, despre manipularea prin presă sau reclama ascunsă din filme m-a cam derutat pentru că momentan acestea sunt tratate ca noțiuni relativ noi, de curând formulate în forma lor teoretică și nicidecum fiind termeni vechi cât lumea. Aceste senzații nu se bazează neapărat pe date științifice ale apariției termenilor menționați ci mai degrabă ele apar pentru că aceștia sunt pe larg răspândiți acum și ne este greu să concepem că ei de fapt existau și anterior.

”Să înțelegem media” este cu siguranță o carte fundamentală în înțelegerea media, deși ea nu este doar media. Cartea face referire în egală măsură și la haine, locuințe, automobile, relațiile interpersonale, enegie electrică, ev mediu, război, shopping, bani, Robinson Crusoe, Narcis, jocuri, Europa VS America, Rusia VS America etc. Ideile autorului au fost considerate la început ale unui inadaptat social, care percepe lumea incoerent și pretinde că are suport oarecum științific al ideilor sale. Implicit din acest motiv criticii primei ediții l-au acuzat în primul rând de neglijență în transcrierea versurilor din Shakespeare. Însă pe măsură ce realitatea căpăta din ce în ce mai mult conturul prezentat de el în lucrările sale, specialiștii în domeniu și nu numai au scos cărțile lui ”de prin coșurile de gunoi” și le-au recitit, oferindu-i credit pentru simțul analitic pe care s-au construit observațiile sale pe de o parte și previziunile sale pe de altă parte. Această lucrare despre nou și vechi, despre medii ”calde” și ”reci”, despre explozia și implozia tehnologiei, despre sensibilitatea și reacția omului la mijloacele de comunicare indiferent dacă se simte manipulat sau manipulator este poate ilustrarea cea mai clară a versului eminescian ”Toate-s vechi și nouă toate” pentru că indiferent de schimbarea din societate, indiferent de care tehnologie nouă mai apare, toate realitățile se repetă, în esență, după o anumită schemă, cele noi conținându-le pe cele vechi, chiar dacă într-un mod prea subtil pentru a fi perceput de către toți.

Alexandrina Coșleț

Despre sinele extins în public

Sa-intelegem-media

Titlu : „Să înțelegem media. Extensiile omului”
Autor : Marshall McLuhan
Publicată în 2011 la editura Curtea Veche
Traducere de Ovidiu George Vitan
Pagini: 488
Format: 14 x 20,5 cm

 

Marshall McLuhan (1911-1980) este un autor canadian de origine, ce s-a remarcat datorită teoriilor sale despre impactul media asupra omului din anii ’60. El este considerat un vizionar deoarece a anticipat World Wide Web-ul cu 30 de ani înaintea apariţiei sale, dar şi „moartea” presei scrise. McLuhan a făcut celebre aforismul „The medium is the message” şi sintagma „the global village”. Prin fraza „Toate formele media sunt fragmente ale sinelui nostru extins în domeniul public”, el devine un „vestitor al tehnoutopiei”.

Lucrarea porneşte de faptul că limbajul este prima tehnologie a omenirii, iar un mediu sau o tehnologie poate fi orice extensie a corpului uman. Atunci când Marshall McLuhan vorbeşte despre un mediu care transmite informaţie, nu se referă la fapte sau cunoştinţe, ci la răspunsul simţurilor noastre la acel mediu. Paradigma ideei de transport înţelese drept comunicare arată că fiecare formă de transport nu face doar acest lucru, ci traduce şi transformă expeditorul, receptorul şi mesajul, iar paradigma efectelor puternice susţine că neînţelegerea schimbărilor tehnologice şi a efectelor acestora îi poate transforma pe oameni în „victime media”.

Autorul face o distincţie între „cool medium”(joasă definiţie) în opoziţie cu „hot medium”(înaltă definiţie). Un chip vorbitor la televizor este un mediu rece supraîncălzit, iar un cuvânt tipărit pe o pagină este un mediu fierbinte suprarăcit. Mediul conferă putere prin crearea unor extensii, dar imobilizează şi paralizează prin ceea ce crează, comportându-se asemenea unui membru amputat de care cineva se serveşte, dar nu îl simte. Formele media înţelese ca extensii ale corpului nu numai că alterează raportul dintre simţurile noastre fizice, dar când se întrepătrund, creează noi efecte între ele. Oamenii devin imediat fascinaţi de orice extensie a lor făcută din alt material decât cel din care sunt făcuţi ei înşişi, lucru asemănător cu mitul lui Narcis.

Totuşi, o tehnologie nu poate să facă altceva decât să se adauge pe ea însăşi la ceea ce deja suntem. Orice invenţie sau tehnologie este o extensie sau o autoamputare a corpurilor noastre fizice. A privi sau utiliza orice extensie a noastră în formă tehnologică înseamnă s-o acceptăm, iar acceptând în permanenţă tehnologii, relaţionăm cu ele şi ne punem în postura de servomecanisme. De fapt, formele media sunt agenţii schimbării în contextul experienţei noastre în lume, al interacţiunii dintre noi, în modul în care ne folosim simţurile, simţuri pe care media le extinde. Orice mediu îşi exercită cel mai puternic efect schimbând forma, scara şi viteza relaţiilor umane. Răspunsul la puterea şi viteza sporită ale extensiilor corpului este dat de şi mai multe extensii. Dar un mediu nou nu îndepărtează sau înlocuieşte alt mediu, ci îi complică felul în care operează.

Orice tehnologie creează treptat un mediu înconjurător nou, iar aceste medii înconjurătoare nu sunt ambalaje pasive, ci procese active. Ceea este important este faptul că noul mediu înconjurător îl procesează pe cel vechi. În continuare, McLuhan realizează o comparaţie între era mecanică şi era electrică. Se arată că, de fapt, evoluţia tehnologică nu alterează numai obiceiurile vieţii, ci şi şabloanele gândirii şi evaluării umane. Tehnologia este şi ea, înaintea timpurilor sale, dacă luăm în considerare abilitatea de a recunoaşte ceea ce este de fapt. În ultimă instanţă, consecinţa oricărei tehnologii este crearea nevoii pentru acea tehnologie.

În viziunea autorului, următorul mediu, oricare ar fi acesta, va fi extensia conştiinţei, va include televiziunea şi conţinutul său, dar nu ca mediu, şi o va transforma într-o formă de artă. Computerul, ca un instrument de căutare şi comunicare va înlesni găsirea de informaţii, va duce la deprecierea bibliotecilor, va altera funcţia enciclopedică a individului şi va asigura transferul rapid al datelor printr-o linie privată cu scopul vâzării lor (apariţia internetului). Orice mijloc nou de transfer al informaţiilor va modifica orice structură de putere existentă. Un mediu nou nu este niciodată un adaos la unul vechi şi nici nu îl lasă netransformat pe cel vechi; el nu încetează să oprime media vechi până când nu le găseşte forme şi poziţii noi. McLuhan subliniază şi ideea că o nouă tehnologie pătrunde într-un mediu social şi nu încetează să se infiltreze până când nu sunt saturate toate instituţiile.

Fiecare tehnologie naşte noi presiuni şi necesităţi pentru fiinţele umane care au creat-o. Noua necesitate şi noua reacţie tehnologică s-au născut din faptul că am îmbrăţişat tehnologii deja existente, mergând spre un proces ce pare fără sfârşit. Toate înţelesurile se modifică din cauza accelerării, toate şabloanele interdependenţei personale şi politice se schimbă datorită oricărei accelerări a informaţiei. Sunt oameni care simt în mod acut că accelerarea a schimbat lumea prin modificarea formelor de interrelaţionare umană. Pentru cel care studiază structura media, orice detaliu din mozaicul total al lumii contemporare musteşte de o viaţă plină de înţelesuri, dar se poate aştepta oricând ca o nouă media, din orice perioadă, să fie clasificată drept falsă de către cei care au prins şablonul formelor media anterioare apariţiei sale.

Mihai Parfeni