Affective News and Networked Publics: The Rhythms of News Storytelling on #Egypt

Titlu: Affective News and Networked Publics: The Rhythms of News Storytelling on #Egypt

Autori: Zizi Papacharissi, Maria de Fatima Oliveira

Apărut în 2012 în Journal of Communication

Image

     Articolul “Affective News and Networked Publics” urmărește să evidențieze influența pe care a exercitat-o social media asupra oamenilor în timpul protestelor din Egipt și Libia din 2011. În acest studiu se pune accentul în special pe rețeaua de socializare Twitter  fiind observate și analizate forma și valoarea știrilor cu hashtagul #egipt care au fost postate între 25 ianuarie și 25 februarie 2011, înainte și după retragerea lui Hosni Mubarak.

     Cele două autoare susțin faptul că protestele din Egipt au fost organizate prin intermediul unei rețele complexe care combina Facebook-ul și Twitterul cu alte forme de comunicare interpersonală. Având în vedere că în această perioadă mainstream media a fost blocată, jurnaliștii au  fost intimidați iar accesul pe site-uri a fost controlat, Twitterul a fost singurul mijloc de comunicare care a generat conținut în timp real despre evenimentele din toiul crizei. Așadar, acest studiu explorează modul în care a fost utilizat Twitter-ul ca un mecanism generator de știri în timpul mișcărilor din Egipt și mai ales subliniază importanța existenței acestei rețele de socializare care a permis comunicarea și informarea atunci când principalele canale media au fost restrictionate sau controlate.

     În general, organizațiile de presă sau jurnaliștii utilizează rețeaua de socializare Twitter pentru a posta headline-urile celor mai importante știri apărute în cursul unei zile. Practic este preluată o știre din print sau tv și distribuită pe Twitter. Autoarele cred însă, că aceasta practică poate submina potențialul pe care rețeua de socializare îl are, deoarece aceasta funcționează cel mai bine în cazul situațiilor premeditate a cărei desfășurări de acțiuni se schimbă atât de repede încât televiziunile sau ziarele print nu au posibilitatea să preia și să dezvolte atât de repede subiectul.

     De asemenea, este precizat faptul că platforma de socializare Twitter este utilizată frecvent pentru a comunica cu publicul în timpul instabilităților politice. Spre exemplu, în timpul alegerilor din Nigeria din 2007 rețeaua de socializare a făcut posibilă participarea cetățenilor la discuțiile publice determinându-i să se mobilizeze și să supervizeze procesul electoral.

     Articolul oferă o imagine generală a situațiilor în care platformele de socializare au funcționat drept canal de comunicare în timpul unei crize, sau chiar au avut rolul de a informa în timp real. În țările în care media nu este credibilă, este controlată sau inaccesibilă platforme precum Twitter permit indivizilor să comunice, să se informeze și să contribuie la generarea știrilor. De când are loc acest fenomen, valoarea tradițională a știrii a fost modificată. Tweet-urile sunt o combinație de emoție cu opinie, de fapte cu dramă, rezultând astfel o relatare subiectivă și interpretată a evenimentelor. Din acest motiv, autoarele au creat conceptul de affective news streams pentru a descrie cum știrile de pe Twitter sunt construite din subiectivitatea experienței, opinia și emoția ambientului de la fața locului. Toate acestea combinate au un impact foarte mare asupra comunității determinând-o să reacționeze așa cum s-a întâmplat și în timpul protestelor din Egipt.

     Este un articol în care este expusă foarte bine diferența dintre știrile din old media și cele generate pe rețelele de socializare. De asemenea, sunt prezentate avantajele dar și dezavantajele comunicării prin intermediul platformelor de socializare, fiind subliniată ideea că relatările evenimentelor de pe aceste rețele produc mai mult impact asupra publicului față de cele din media tradițională.

Schimbarea la faţă a jurnalismului ?!

Coordonatori/ Autori: Stuart Allan, Einar Thorsen

Colaboratori: Ian Ashman, Paul Brandshaw, Axel Bruns, Bart Cammaerts,  Nico Carpentier, Cynthia Carter, Jia Dai, Ludo De Brabander, Mark Deuze, Tom Fiedler, Olga Guedes Bailey, Amanda L. Hughes, Gholam Khiabany, Sophia B. Liu, An Nguyen, Joyce Nip, Leysia Palen, Stephen D. Reese, Lee Salter, Barrry Saunders, Jane B. Singer, Prasun Sonwalkar, Annabelle Sreberny, Jeannette Sutton, Sarah Vieweg, Farida Vis, Melissa Wall, Jason Wilson, Chang Woo Young, Heba Zayyan şi Ethan Zuckerman.

Anul apariţiei: 2009

Editura: P

eter Lang Publishing, Inc., New York

Nr. Pag.: 277

Cartea “Citizen journalism: Global Perspective” (“Jurnalism Cetăţenesc: Perspective globale” ) aduce  în discuţie  momente în care oameni obişnuiţi au acţionat spontan asumându-şi rolul de reporter de ştiri în situaţii de criză. Cartea este fragmentată în trei mari secţiuni ce analizează geneza jurnalismului cetăţenesc şi dezvoltarea lui în cadrul anumitor contexte socio-culturale, felul în care jurnalismul cetăţenesc şi democraţia se îmbină, ulterior discutându-se şi despre viitorul acestui tip de jurnalism:

I – Eyewitness Crisis Reporting

II – Citizen Journalism and democracy

III – Future Challenges

Citizen journalism: Global Perspective” reprezintă o colecţie de 21 de capitole redactate de către cadre didactice specializate în acest domeniu, aducând o contribuţie substanţială în materie de noi perspective asupra jurnalismului cetăţenesc , explorând faţele lui şi axându-se pe idea el se manifestă, de cele mai multe ori, în situaţii de criză, dezastre naturale şi lupte pentru dreptate şi justiţie.

 Aşadar, cele 21 de capitole ale cărţii investigează conceptul de jurnalism cetăţenesc în Occident, în ţări şi regiuni precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Europa şi Australia, dar şi în Orient, făcându-se referire la modul de manifestare şi dezvoltare a conceptului de jurnalism cetăţenesc în anumite contexte naţionale din întreaga lume, ţările analizate fiind Brazilia, China, India, Iran, Irak, Kenya, Vietnam.

          Prima parte a cărţii: “Eyewitness Crisis Reporting” cuprinde primele 8 capitole şi prezintă atât geneza, dar şi modul în care jurnalismul cetăţenesc a fost perceput de către oameni. În cadrul capitolului 1, Allan Stuart încearcă să stabilească, în primul rând, o definiţie a conceptului de jurnalism cetăţenesc. Astfel, din punct de vedere istoric, internetul a fost perceput drept un nou mediu de transmitere a informaţiilor (“new news medium”), de contectare la nivel global a oamenilor, iar internetul este un mediul de comunicare, e un mediu în care jurnalismul cetăţenesc s-a dezvoltat.

Ulterior, în paginile capitolelor 2 – 8, specialiştii prezintă situaţii în care noul tip de jurnalism s-a manifestat, facând referire la dezastre naturale (cazul cutremurului din Wenchuan, China şi uraganul Katrina), scandaluri politice (blog-erii din “teritoriile ocupate ale Palentinei”), atacuri teroriste, războiul din Irak.

Scopul jurnalismului cetăţenesc este de a capta atenţia publică şi de a determina la nivel global dezbateri despre diferite probleme din anumite ţări. Această ideea este preluată şi analizată de către Prasun Sonwalkar în capitolul 5. El susţine că într-o societate în care femeia, de exemplu, “este considerată inferioară bărbatului şi, în anumite cazuri, subiectul violenţei domestice” – blogging-ul a reprezentat un instrument de presiune a maselor de a dezbate public respectivele problemele.

Termeni precum “warblog” (“un tip de blog axat pe lupta împotriva terorismului” – capitolul 2), “citizen photojournalism” sau “photo-blogging” ( adică evenimentele surprinse prin intermediul camerei de fotografiat sau a telefoanelor mobile – capitolul 3), Wikinews sunt aduşi în discuţie pentru a-i sugera cititorului viteza cu care acest fenomen ia amploare.

Noile intrumente ale social media sunt tranformate în adevărate arme de luptă împotriva nedreptăţilor şi încălcărilor drepturilor omului. În acelaşi timp, ele conturează un cadrul al realităţii şi surprind trăirile/ emoţiile oamenilor – de exemplu, imaginile şocante ce surprind tragedia şi urmările cutremului din districtul Wenchuan, China.

Citizen Journalism and Democratic Culture” – partea a doua a cărţii – cuprinde capitolele 9 – 18 şi surprinde modul în care sunt percepute noţiunile de “jurnalism”, “cetăţean” şi “jurnalism cetăţenesc” în ţări precum: Coreea de Sud, Brazilia, Iran, Vietnam, Australia şi Statele Unite ale Americii.  Este exprimată ideea conform căreia în ţările ce au la bază un fundament de organizare politică bazat pe conceptul de democraţie – jurnalismul cetăţenesc este mult mai pregnant şi preia diferite forme (vorbim de publicaţii print sau online realizate de către cetăţenii unei ţări ce nu au urmat studii in domeniul jurnalismului).

Un exemplu, în acest sens, este oferit în capitolul 10, al cărui autor este Olga Guedes Bailey. Astfel, din 1995, în Brazilia, pentru a le oferi oamenilor puterea de a vorbi, un ONG (“Communication and Culture”), în parteneriat cu şcolile publice şi private a realizat proiectul “Newspaper Clubs”. În cadrul acestuia, copii au devenit reporteri, redactând ştiri despre problemele comunităţii lor. Guedes Bailey subliniază importanţa publicaţiile print în cadrul unei socieţăti aflate în curs de dezvoltare, unde majoritatea oamenilor – în special copii şi tinerii – “nu au acces la un calculator şi au sau nu cunoştinţe despre noile tehnologii in materie de comunicare.”

În ciuda faptului că, Vietnam a fost catalogată drept ţara cu numărul 13 în rândul “inamicilor internetului” în anul 2006 de către Reports Without Borders, în capitolul 12 autorul An Nguyen susţine că jurnalismul cetăţenesc “s-a dezvoltat destul de vertiginous în ultima perioadă”. Comunitatea de bloggeri, în opinia lui Nguyen, a crescut nu doar datorită progreselor tehnologice, ci şi din cauza regimului de guvernare ce a permis astfel de activităţi.

Partea a treia a cărţii – “Future Challenges” – este dezvoltată în cadrul capitolelor 19, 20 şi 21, temele abordate fiind discrepanţa dintre jurnalismul cetăţenesc şi valorile jurnalismului tradiţional, noţiunea de “wiki jounalism” şi viitorul jurnalismului cetăţenesc.

În capitolul 19 al cărţii tratează modul în care mass-media tradiţionale se schimbă, fiind forţate de context să îşi adapteze conţinutul şi să interacţioneze cu publicurile lor. Există opinii din partea jurnaliştilor conform cărora jurnalismul cetăţenesc nu respectă valorile jurnalismului clasic – autenticitate, autonomie şi responsabilitate. Prin urmare, se observă reticenţa jurnaliştilor clasici de a “negocia” noi relaţii cu cetăţeanul “contribuitor”.

Ultimul capitol al cărţii analizează viitorul jurnalismului cetăţenesc din trei perspective: industie, audienţă şi cultură convergentă. Autorul Mark Deuze susţine cauza conform căreia în viitor jurnaliştii clasici, cât şi cetăţenii generatori de conţinut vor co-exista în sfera publică a comunităţii lor de referinţă. Până în prezent, această idee rămâne doar la nivel de teorie – disputa dintre cele două tabere continuă întrucât au existat cazuri în care informaţiile oferite de blogeri nu au fost adevărate.

În concluzie, scopul cărţii este acela de a evalua contribuţia jurnalismului cetăţenesc în materie de situaţii de crize la nivel global, de a încuraja noi forme de dialog şi de a dezbate cum poate fi îmbunătăţit acest “sistem” de informare.

***

Stuart Allan – profesor de jurnalism în cadrul Media Scholl la Bournemoth University, din Regatul Unit. Este autorul cărţilor – “News Culture” (1999, 2004), “Media, Risk and Science” (2002), „Online News: Journalism and the Internet” (2006); şi co-autor, alături de  Donald Matheson, al publicaţiei “Digital War Reporting” (2009).

Einar Thorsen – lector la Bournemouth University în materie de jurnalism şi comunicare. Deţine un  PhD domeniul jurnalismlui online. Materialele sale fac referire la subiecte precum: Wikinews, dezvoltarea unui aşa numit sistem de valori şi principii în comunitatea online.

***

Raluca-Daniela Lungu


Hai să-ţi spun ceva: dacă nu ai blog, nu exişti.

Titlu: Conversaţii libere. Despre cum reuşesc blogurile să schimbe comunicarea dintre companii şi clienţi [Naked Conversations]
Autori: Robert SCOBLE, Shel ISRAEL
Editura: Nemira
Anul: 2008
ISBN: 978-973-143-176-5

„Conversaţii libere este despre cum şi de ce ar trebui să te alături conversaţiei, despre cum să fii un «blogger deştept» pentru a reuşi, îţi spune de ce angajatorii ar trebui să îşi încurajeze managerii să intre în lumea blogurilor cu tot sufletul şi să vorbească despre acele elemente ale afacerii pe care le cunosc cel mai bine.”

Primele versiuni ale acestei cărţi au fost postate chiar pe blogul celor doi autori, Robert Scoble şi Shel Israel, din dorinţa acestora de a implica şi vizitatorii paginii proprii de Internet. Comentariile lor au fost luate în seamă şi pot fi găsite pe parcursul celor trei părţi ale cărţii, alături de poveştile unor bloggeri de afaceri mici sau de Fortune 10, toate fiind sfaturi preţioase pentru orice începător. Cartea abundă în trimiteri la cărţi de specialitate, dintre care amintesc doar Megatrends, The Cluetrain Manifesto, Creating Customer Evangelists, dar şi la bloggeri şi profesionişti din domeniul comunicării, marketingului, şi nu numai, cum ar fi Seth Godin, Loic Le Meur, Michel Edouard Leclerc, Steve Rubel.

Continue reading