Ascultătorii tăcuți: evoluția datelor personale și divulgarea lor pe Facebook

Image

Titlul: Silent Listeners: The Evolution of Privacy and Disclosure on Facebook

Autori: Fred Stutzman, Ralph Gross, Alessandro Acquisti

Apărut în 2012 în Journal of Privacy and Confidentiality: Vol. 4, Article 2.

Numărul de pagini: 36

Studiul „Ascultătorii tăcuți: evoluția datelor personale și divulgarea lor pe Facebook” are la bază o cercetare asupra setărilor de confidențialitate a 5076 de utilizatori Facebook, care au făcut parte din rețeaua de Facebook a Universității Carnegie Mellon (Statele Unite ale Americii), între 2005 și 2011, și are scopul de a scoate în evidență faptul că modificările aduse politicii de confidențialitate și setărilor interfaței Facebook de-a lungul timpului au dus la creșterea datelor personale furnizate de către utilizatori “ascultătorilor tăcuți” ai rețelei de socializare, cum ar fi site-ul în sine, aplicații de la terți și agenții de publicitate.

În 2011, Facebook a dezvăluit faptul că suma de informații împărtăşite de către un utilizator pe Facebook s-a dublat în fiecare an, deşi în timp utilizatorii au devenit tot mai selectivi în ceea ce privește divulgarea datele personale. Probele prezentate de cercetători ridică semne de întrebare asupra gradului de conștientizare și intenționalitate a utilizatorilor care împărtăşesc tot mai multe informații cu caracter personal ”ascultătorilor tăcuți”.

Din analizele autorilor reiese că de-a lungul timpului am ajuns să împartășim tot mai multe informații personale și nu doar cu prietenii.  În primul rând reteau de socializare Facebook în sine este cea care îţi poate accesa informaţii personale, precum ar fi datele de conectare sau vizitare. În al doilea rând aplicaţiile cer accesul la informaţiile de bază precum şi cele private ale unui utilizator, şi în al treilea rând agențiile de publicitate de pe Facebook, care desi nu au acces direct la date, pot alege cui sa i se adreseaze publicitatea efectiv. Spre exemplu direcţionarea unui anunţ ce afișează o invitație pentru a participa la un studiu ştiinţific pentru femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, cu o adresă IP din Italia, aplicând 2 cuvinte cheie în italiană (sarcină şi naştere) din câmpul likes.

Studiul este structurat pe capitole, cercetătorii colectând date cantitatave și calitative pentru a demonstra prin prisma unui grup de membri Facebook cum s-a schimbat comportamentul de divulgare a informațiilor vieții private odata cu evoluția rețelelor sociale. Au construit o bază de date longitudinala de informații publice dezvăluite în cadrul Carnegie Mellon University Facebook  prin capturi ale rețelei pe o perioadă de șapte ani, pentru a examina comportamentul unor utilizatori timpurii ai Facebook-ului. Analizând ce aceștia împărtășeau pe conturile lor, cu cine, și cum acest comportament s-a schimbat de a lungul timpului. Datele au fost colectate din punctul de vedere al unui  membru fără legături de prietenie al rețelei universității, din considerente de confidențialitate și de control, și pentru a nu confunda informațiile care pot fi atribuite conexiunilor de prietenie.

Autorii ajung la concluzia că pe măsură ce timpul trece, utilizatorii Facebook din studiul lor au afișat o creştere a gradului de intimitate, împărtășind mai puţine date cu caracter personal cu cei care nu le erau prieteni.  Însă modificările interfaței Facebook nu au dus la împărtășirea de mai puţine înformații, dimpotrivă, s-a constatat că suma și aria de informații personale pe care utilizatorii le-o dezvăluie doar prietenilor a crescut de-a lungul timpului și că acest lucru a asigurat  de asemenea accesul la aceste informaţii a “ascultătorilor tăcuți” . Uneori, acest lucru a avut loc fără ca utilizatorii  să-şi dea consimțământul explicit sau fără ca aceştia  să conștientientizeze divulgarea informaţiilor.

Din 2005 pâna în 2009, în timp ce Facebook creștea în popularitate și noi caracteristici erau adăugate, numărul de informaţii pe care persoanele studiate le făceau publice a scăzut. Însă în 2010 cercetătorii observă o inversare a tendinței de a împărtăşi anumite tipuri de informaţii şi au arătat că optimizarea interfaței de confidențialitate din decembrie 2009 a făcut modificări care au dus la creşterea datelor.  Schimbările s-au dovedit confuze pentru mulţi utilizatori, care au făcut publice anumite informații pe care doreau să le ţină private. De exemplu, conexiunile cu paginile Facebook, care până atunci erau private, au devenit publice. De asemenea rețeaua socială a triplat în perioada 2005- 2012 câmpurile de date pe care utilizatorii trebuie să le completeze. Anumite câmpuri de date au devenit dinamice, precum actualizarea statusului,  a fost introdus Timeline-ul în 2011, încurajând utilizatorii să completeze istoricul personal. Aplicațiile cer accesarea datelor personale şi pot posta în numele utilizatorului. Utilizatorii-prieteni pot să se eticheteze unul pe altul, permițând efectiv unui utilizator să posteze informații despre un “prieten.”

În linii mari,  rezultatele cercetării scot în evidență tensiunea dintre opțiunile de confidențialitate ca expresii ale preferințelor subiective individuale și rolul mediului social al unei rețele de socializare. Acest studiu nu a primit finanțare de la Facebook sau de la rivalii săi.  O limitare a acestui studiu este faptul că nu poate reflecta un eșantion aleatoriu de utilizatori actuali ai Facebook-ului, prin urmare, nu poate fi vorba de o extrapolare la nivelul tuturor utilizatorilor rețelei de socializare. Pe de altă parte însă, oferă un studiu fără precedent, efectuat pe termen lung, care vizează evoluția vieții private și a comportamentului de divulgare a informațiilor personale pe o rețea de socializare.

Articolul integral îl puteți citi aici (.pdf).

Advertisements

Cartea Feţelor. Revoluţia facebook în spaţiul social

‘Cartea pe care o țineți în mână nu-și propune să vă învețe ce trebuie să faceți ca să trageti numai foloase de pe urma Facebook. Nu este o carte de rețete, de how-to, chiar dacă are în cuprins resurse și exemple din care cei interesați pot trage propriile resurse. Am scris această carte deoarece pentru mine Povestea Facebook este fascinantă, așa cum sunt și povestea Twitter, povestea Groupon, YouTube sau wikipedia. Poveștile care compun povestea social media, modul în care oamenii se folosesc de site-urile de socializare, modul în care acestea ne influentează sau ne schimbă viața sunt subiecte care mă intereseaza pe mine cajurnalist și ca cercetător.” (Alexandru Brăduț Ulmanu)

Acestea sunt primele fraze aşternute pe coperta a doua, în “Cartea Feţelor” scrisă de  Alexandru-Braduţ Ulmanu. Jurnalist, profesor universitar şi trainer, Alexandru Brăduţ ne încurajează să adoptăm o altfel de carte, una cu poveşti reale despre ce înseamnă Facebook şi cât de important este acestă reţea socială în viaţa noastră.

Autorul prezintă poveşti reale şi personaje care arată cum social media schimbă pur şi simplu vieţi. Chiar dacă pare o carte neprofesionistă, cu o mică istorie despre Facebook si fondatorul acestuia, “Cartea feţelor” poate fi o lecţie de viaţă pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru toţi cei care utilizează Facebook.

Cartea prezinta trei mari capitole:

I. “Social media, o revoluţie. Istorie, caracteristici şi mecanisme de succes”

II. “Relaţii, conexiuni, influenţă”

III. “Schimbările spaţiului public în era social media. Mecanisme de succes”.

         În primul capitol autorul începe chiar cu o poveste din Stockholm, unde o tânară de 17 ani, a reuşit să facă o “revoluţie pe facebook”, acum câţiva ani. Felicia Margineanu a fost impresionată neplăcut de faptul că un partid naționalist a ajuns în Parlament, drept urmare a lansat un apel către prietenii de pe facebook. Vroia să protesteze împotriva rasismului, iar spre surprinderea ei a doua zi, împreuna cu ea au fost prezenţi într-o piață centrală din Stockholm aproximativ douazeci de mii de persoane. În continuare autorul vorbeşte despre social media ce este şi cum ne ajută si chiar face o clasificare: proiecte de colaborare, precum Wiki-urile şi aici avem vedeta absolută care e Wikipedia, continuă apoi cu blogurile, comunităţile dedicate producţiei de conţinut (Flickr şi Picasa pentru fotografii, YouTube sau Vimeo pentru videoclipuri, SlideShare pentru prezentari de tip PowerPoint), lumi virtuale (jocuri) şi aici oferă exemplu World of Warcraft, societăţi virtuale (Second Life) şi nu în ultimul rând reţelele de socializare online ( MySpace, Hi5 si Facebook care este prim-planul acestei carţi).

         Aşa cum spuneam cartea se centrează foarte mult pe Facebook şi pe fondatorul său, Mark Zuckerberg. Cine e Mark Zuckerberg? “E cel mai tânar miliardar prin forţe proprii din toate timpurile – o avere estimată de Forbes, în martie 2011 la 13,5 miliarde de dolari”. Un tânăr care construia tot felul de site-uri încă de când era student la Harvard, iar “ The Faceebok” i-a luat doar o săptamână să îl facă. Autorul trece mai departe de proiectele şi micile isprave ale tânărului programator de la Harvard şi povesteşte ce însemană Facebook, cu ce ne ajută şi prin ce e diferit faţă de ceilalţi. De asemenea oferă exemple şi definiţii de la diferiţi specialişti şi jurnalişti. Diana Stoleru, organizator de campanii umanitare prin social media descrie Facebook ca fiind “un fel de gura satului 2.0, cu elemente de noutate absolută pentru sat”, iar Sorina Iordan, account executive la McCann PR descrie facebook-ul ca fiind “o uriaşă bază de date, prin care noi, utilizatorii ei, punem la dispoziţia oricui, de bunavoie, informaţii pe care nu le-am dezvălui niciodată unui marketer, de exemplu”.

          Bine documentată informaţional, cu statistici reale şi la zi, cu articole din presă şi din mediul online, cartea prezintă o istorie adevarată despre facebook şi despre tot ceea ce se învârte în jurul intrnetului. Autorul prezintă ce înseamna facebook, de ce există, dar şi aspecte negative ale acestuia. Ce găsim pe Facebook? Prieteni,  grupuri pe diverse domenii, afaceri, publicitate, marketing, politică, revoluţii, ştiri, online-dating, prieteni noi, căsatorie prin facebook, divorţuri, mituri şi confuzii, conturi mamut, ş.a. Cum ne afectează Facebook? Alexandru Brăduţ povesteşte în cartea sa un exemplu: “trei indivizi au spart 18 case din New Hampshire. Cei trei monitorizau postarile de pe Facebook ale proprietarilor ca să vadă când lipsesc de acasă”. Acesta e doar un exemplu, pe restul vă las pe voi să le descoperiţi şi să trageţi propriile concluzii.

          Facebook a dovedit că poate fi şi un instrument în răsturnarea regimurilor politice. Vorbim de revoluţiile din ţările arabe, unde Facebook a fost un factor foarte important pentru protestatari. Sunt curioasă dacă în anul 1989 exista Facebook sau Twitter, lucrurile se petreceau altfel în ţara noastră? De asemenea nu putem să nu menţionăm faptul că pe reţelele de socializare au apărut primele informaţii despre cutremurul şi tsunami-ul din Japonia. Un lucru benefic, spun eu, pentru jurnaliştii care nu au putut ajunge la faţa locului.

         La finalul cărţii autorul prezintă importanţa social media în unele biserici din Statele Unite. Acolo enoriaşii sunt sustinuţi să vină la slujbă cu telefoane mobile, tablete pentru a interacţiona pe Twitter, să folosească aplicaţii pentru a se confesa, ş.a. Prin urmare, social media şi noile tehnologii fac parte din viaţa noastră şi cu siguranţă nu vom putea trai fară ele în viitorul apropiat.

         “Cartea Feţelor” scrisă de Alexandru-Brăduţ Ulmanu ne întampină cu declaraţii reale, poveşti de viaţă pe care autorul le-a primit pe messenger, e-mail sau Twitter. Nu e o carte stiinţifică, o carte din care să ai ce învaţa teoretic, iar acest lucru a fost menţionat şi de catre autor. Multe dintre lucrurile specificate de către jurnalist în carte poate le ştim deja sau le-am auzit de la cineva, însă poveştile îşi spun cuvântul, iar pentru mine ele sunt atracţia cărţii.

“Cartea feţelor” are un trailer şi propria pagina de facebook, unde autorul postează diverse articole despre tot ceea ce înseamnă social media.

De asemenea vă ataşez şi un video, în care “Cartea feţelor” este prezentată de către prezentatorul  Bogdan Papacostea, în cadrul emisiunii “Ziua şi cartea”.

 

Monica Grecu

Social media și managementul reputației

descărcare

Titlu: Social media și managementul reputației

Autor: Diana-Maria Cismaru

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2012 / Nr. Pagini 142

Date despre autor: Diana-Maria Cismaru este

– Conferențiar la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrup SNSPA București

– Manager Crystal Connections

– domenii de interes: social media, relații publice, comunicare internă, politică și instituțională, ș.a.

În lucrarea sa ”Social media și managementul reputației”, autoarea Diana-Maria Cismaru conturează o imagine de ansamblu actuală în materie de social media și pune accentul pe aspecte legate de rețelele sociale, new media, dar și media tradiționale pe care le denumește generic ”mainstream media”. Dat fiind faptul că în ultimii ani se vorbește tot mai frecvent despre social media, cartea oferă o viziune amplă asupra influenței și impactului acestui concept în spațiul românesc, o perspectivă creată prin transpunerea metodelor de cercetare sociologică în mediul virtual. Tocmai din titlu cărții se poate deduce faptul că lucrarea este structurată în două părți:

Prima parte surprinde diverse aspecte din paleta variată a domeniului social media și anume cuprinde cercetări pe teme de actualitate cum ar fi blogosfera și evoluția ei, crearea ”brandurilor politice” prin intermediul rețelelor sociale sau prevenirea și soluționarea crizelor în mediul online. Debutul cărții se face printr-o remarcă genarală asupra faptului că odată cu dezvoltarea explozivă a mediului online ce modifică și completează atât rolul cât și funcțiile media, între media din spațiul real și media din spațiul online s-a declanșat un ”război” în care este evident că mainstream media se află în dezavantaj. Aici intervine întrebarea de ce? Iar răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că noile media răspund la schimbarea stilurilor de viață, datorită faptului că mediul urban are acum trăsături occidentalizate iar maniera de contact proprie secolului XX s-a estompat, drept urmare relațiile din spațiul real s-au ”rarefiat”.

În ceea ce privește blogosfera la nivel mondial, aceasta a cunoscut o expansiune considerabilă între anii 2000-2007 ce a aparținut clar unei anumite etape din dezvoltarea new media, însă în prezent se pare că rețelele de socializare sunt preferate de tot mai mulți utilizatori. Astfel că și blogosfera românească și-a încetinit activitatea și evoluează în prezent în sensul rafinării și sporirii calității produselor media.

Trecând în planul politic se constată reticența actorilor politici din România în a utiliza mediul online în ceea ce privește construirea unei imagini și utilizarea canalelor de comunicare virtuale drept surse de promovare eficientă a atitudinilor politice și de ce nu a câștigării de ”simpatizanți”, atitudine total opusă clasicului exemplu a campaniei electorale a lui Barack Obama din 2008 în care rețelele sociale precum Facebook, YouTube, Flickr, LinkedIn, ș.a. au avut rolul decisiv deoarece cu ajutorul lor s-a produs efectul dorit la nivel de audiență datorită faptului că „Generația Net„ se identifică cu aceste rețele. Tendința actuală atât în plan național cât și în plan mondial este cea de creare a ”brandurilor politice” (ipostază publică durabilă și viabilă a unui om politic posibilă doar prin intermediul rețelelor sociale) iar pentru a observa la ce nivel ne situăm s-a folosit ca metodă, analiza comparativă a mai multor profiluri de oameni politici români, pe Facebook și Twitter, în paralel cu două figuri politice americane. Concluzia este una dură și anume că în România conceptul de brand politic este prematur de folosit cu privire la politicienii autohtoni.

Din analizele autoarei privitoare la comunicarea de criză reiese că propagarea crizelor în spațiul online, comparativ cu spațiul real, este cu mult mai rapidă și mai greu de controlat. De asemenea urmările și amprentele crizelor sunt cu mult mai consistente decât în mediul real.

În a doua parte a cărții se pune accentul pe cea mai recentă perspectivă în relațiile publice și comunicarea politică și anume managementul reputației, fenomen ce reconfigurează domeniul construirii de imagine în contextul expansiunii mediului virtual, și care odată cu dezvoltarea social media devine necesar și posibil chiar și în spațiul românesc. Termenul de ”imagine” atribuit profesioniștilor în comunicare care gestionează spațiul online tinde să fie înlocuit tot mai mult de termenul ”reputație. Așadar, în locul sintagmei ”construirea imaginii” este preferată expresia ”managementul reputației”. Prin prisma managementului reputației succesul unui personaj public devine direct proporțional cu renumele său adică cu calitatea reputației de care respectivul personaj ce bucură. Spațiul virtual reprezintă principalul mediu de cercetare, acțiune și evaluare a managementului reputației. Spre finele cărții sunt prezentate câteva cazuri care au nevoie de acțiuni pentru menținerea reputației dar și exemple concrete de aplicații din cadrul programelor de managementul reputației.

Cartea analizează șansele de punere în practică a acestui domeniu nou, punând la dispoziție argumente, teorii și exemple elocvente pentru experți, specialiști în curs de formare, sau pentru liderii organizațiilor.

Ca remarcă personală asupra cărții pot spune că aceasta presupune o lectură accesibilă prezentând aspecte actuale de interes și conține exemple ce conturează în manieră obiectivă realitatea României de astăzi.

Marc Cristina-Mihaela

Sursă imagine: http://www.lumeacartii.ro

Cartea fețelor

     Image

     

Cartea fețelor

Autor: Alexandru Brăduț-Ulmanu

Humanitas, 2011

275 pagini

     

     

What is on your mind? (La ce te gândești?) este prima întrebare cu care orice utilizator se întâlnește atunci când s-a logat pe Facebook. Răspunsul vine firesc, căci întrebarea e încurajatoare pentru confesiuni sincere. În fiecare secundă milioane de utilizatori completează „chestionarul”, împărțindu-și gândurile cu cercul de prieteni virtuali. Totul se vizualizează, comentează, apreciază și distribuie către alte cercuri de prieteni. E fun, e plăcut, e interactiv, e liniștitor sau eliberator, e dependent, e un stil de viață.

Prin social media, oamenii comunică adesea emoții și stări (sunt fericit, sunt trist, sunt plictisit) sau lucruri menite să transmită ori să creeze emoții (fotografii cu copii, poze de la nuntă, din vacanțe, anunțuri privind diversele evenimente din viața personală sau profesională etc.). Chiar și butonul Like, prin care ne exprimăm admirația pentru un articol, semnifică o emoție sau o stare pe care utilizatorul o încearcă în legătură cu ceea ce află din ce a publicat cineva pe Facebook.

Trăim evenimente reale și punem sentimentele în cărți virtuale (Face-book). Fiecare carte în care scriem zilnic despre gânduri și emoții devine un loc marcat, cu sau fără permisiunea noastră, însă fără a opune rezistență. Trăirile noastre sau ale utilizatorilor cu care suntem conectați sunt vizibile în întreaga lume, le citim, ne gâdilă sentimentele, interacționăm și fiecare acțiune face să se creeze o nouă poveste în manieră circulară și vicioasă, pe care, din nou, o află și prietenii noștri.

Tehnologia comunicațională actuală și Web 2.0 înseamnă viteză, ceea ce este echivalent cu timp real sau englezismul live update și impune conduită specifică în acest mediu. Curiozitatea autorului pentru principiul de funcționare a acestui sistem vicios, prin care informația se multiplică a condus la însumarea a numeroase studii de caz reale, care reflectă efectele sociale stârnite de apariția Social Network. Înțelegem după ce le citim cât de ușor este să spui unei lumi întregi ce te nemulțumește, să găsești milioane de alți oameni care să te susțină într-o cauză, să urmărești pe cineva sau pur și simplu să devii o vedetă.

În viteza cu care orice utilizator tastează mesaje, distribuie imagini, oferă Like-uri, marchează locații șamd., curiozitatea de a privi spre efect este un mare lips al împătimiților. Ne mulțumim cu interacțiunea creată de mesaje, ne dau satisfacții Like-urile și ne crește stima prin raportarea locurilor pe care le frecventăm. Superficial, însă îndestulător pentru satisfacția unei persoane care face din Facebook un mod de a petrece timpul liber sau de a păstra legătura cu prietenii, colegii și amicii. Cartea lui Alexandru Brăduț-Ulmanu ne arată că Facebook are mai multe fețe (sau că e bine să privim în perspectivă și vă vedem că sunt mai multe fațete). Dincolo de Like, Share  sau Check-in există relații interpersonal, economie, comerț, politică, divertisment, industria informației și situații sociale.

Alexandru Brăduț-Ulmanu este ziarist cu studii în jurnalism și comunicare. A început să scrie în presa românească de la începutul anilor 90, lucrând în același timp în radio, agenții, mediul universitar și ca trainer. Din 2008 s-a stabilit în Statele Unite, colaborând doar cu publicații precum Esquire și susținând traininguri. Acesta a fost și momentul în care și-a îndreptat atenția către subiectul Facebook, începând lucrul pentru „Cartea fețelor”.

Manualul românesc de social media – se merită sau nu?

“Tehnici de comunicare în social media” de Horia Mihai Bădău a apărut la editura Polirom în 2011, iar în momentul de față se pregătește o a doua ediție a cărții, datorită creșterii numărului de utilizatori social media în cele aproximativ 6 luni de când a apărut prima ediție, dar și pentru că rețele sociale importante precum Pinterest sau Google+ nu au fost acoperite încă. Continue reading

Tu cum i-ai explica bunicii ce înseamnă ”facebook”?

M-a întrebat într-o zi bunica ce înseamnă cuvântul ”facebook”? După curiozitatea aceasta urma o nouă întrebare. Cum de cumpăr și citesc o altă carte, când eu nu am epuizat, încă, biblioteca ei cu cărți ”grele”, adunate cu atâta străduință în deceniile de muncă de lingvist? Răspunsul s-a ramificat, pe măsură ce înaintam în lectură…

Tradus literalmente ”facebook”  înseamnă ”cartea feței”. Având în vedere că fiecare utilizator are o carte a feței sale și a vieții implicit, iar  numărul acestora este de sute de milioane, îl îndreptățim pe Alexandru-Brăduț Ulmanu, care și-a intitulat cartea, despre revoluția Facebook și spațiul social, folosind pluralul ”Cartea fețelor”.

Citind-o, am început să-i explic bunicii ce sunt rețelele sociale și la ce ne ajută. Curios este că multe lucruri le-a înțeles, a rămas surprinsă, mirată, fascinată și, desigur, de multe ori nedumerită. Ceea ce a încântat-o, este că ai putea să îți găsești pe Facebook, cunoștințe cucare ai pierdut legătura de mult timp, hrănind speranța reîntâlnirii.

”Ce bine era dacă aveam și noi Facebook pe atunci…” intervine bunica. Replică care a trezit o poveste veche, despre o iubire juvenilă rătăcită prin lume și amintiri.

Întradevăr, cartea lui Ulmanu, vorbește despre faptul că “Facebook”, redă povești de viață prin pozele și mesajele de stare ale utilizatorilor săi. Oamenii se urmăresc reciproc, pentru că sunt mult mai interesați de ceea ce fac alți oameni, cu care găsesc similitudini, decât de ceea ce se întâmplă cu obiectele din jur. Prin cercetările de laborator s-a demonstrat că reacțiile creierului uman sunt mult mai intense când văd imagini cu oameni decât cu obiecte.

Facebook, spune autorul, are succes pentru că este un fel de gura satului, care oferă senzația controlului asupra imaginii publice. Succesul acestei rețele sociale vine și din faptul că s-a adaptat ușor ca blogging și microblogging, oferind multe aplicații care au prins și la cei care nu se identifică cu generația cyber space.

În plin process de explicații, bunica mă întrerupe nedumerită: ”Dar de ce revoluția facebook?”

Răspunsul îl oferă tot autorul. În online, toată lumea vorbește scurt și concis. Specialiștii în comunicare vorbeau despre revoluția modului în care lucram cu informația înainte de apariția site-urilor de socializare. Internetul fiind o evoluție a sistemelor de comunicare în rețea, însă pentru că a ajuns să faciliteze schimbul de informație la niveluri fără precedent a început să reprezinte o revoluție în comunicare.

Un alt aspect interesant, descoperit în această carte, este o demonstrație științifică a legăturii dintre oameni. Se pare că un om este legat de orice alt om de pe planetă, prin maxim 6 legături umane. Nu te-ai aşteptat la asta, nu?  Lucru pe care îl putem observa cu ușurință pe Facebook prin prietenii comuni din rețea.

”Asta așa este, lumea e foarte mică…” aprobă rapid bunica. ”Numai că nu tot timpul întâlnești pe cine cauţi” continuând să îmi povestească, cum a fost transferată ca profesoară în alt sat, urmând războiul și rupând definitiv legătura cu cel care avea să îi fie partener de viață. Iar lumea e mică, pentru că a întâlnit, spre bătrânețe, o persoană care îl cunoștea bine pe cel despre care îmi tot povestește.

În medie fiecare om are aproximativ 150-200 de cunoștințe. Aceasta este și media de prieteni pe care o are un utilizator de Facebook. Grupurile pe Facebook sunt similare celor naturale. Felul în care ne prezentăm pe Facebook este asemănător celui din realitate, pentru că și în viața de zi cu zi păstrăm o mască socială, încercând să avem un control al imaginii noastre. Diferența este că în offline nu-ți numești ”prieteni” cele 200 de cunoștințe. Sintagma aceasta fiind aleasă pentru a simplifica platforma de comunicare. Social media leagă prietenii, găsește parteneri de afaceri, căsătorește oameni sau contribuie la separarea lor. Se pare că în America, se aduc multe probe de divorț din activitatea partenerului de pe rețelele sociale. Cu toate acestea, remarcabil este aportul social media în ajutorarea persoanelor suferinde de cancer, cazuri fericite prin care informația a ajuns în timp scurt în sute de țări ale lumii.

În ultima parte a cărții, Alexandru-Brăduț Ulmanu, prezintă o analiză comparativă complexă a modului în care politicienii americani și români, utilizează bogăția social media în comunicarea cu electoratul. Se pare că politicienii români greșesc enorm pentru că nu înțeleg, încă, diferența dintre comunicare prin mass media și cea prin noile media.

Ceea ce trebuie apeciat este faptul că mediul online este o sursă de informații gratuite atât pentru jurnaliști, cât și pentru oamenii obișnuiți, care pot căpăta aceeași putere de diseminare a unui mesaj precum specialiștii în comunicare. Poți afla aceleași lucruri din presă, precum și de pe internet. Apartenența la o comunitate, dezvoltă simțul civic și dorința de împărtășire a experienței. Ulmanu recunoaște că a oferit gratuit pe un forum, pe care a găsit anterior o informație foarte utilă, un material pentru care ar fi putut încasa bani buni în calitate de jurnalist.

”Chiar vă invidiez, acum aveți niște posibilități la care eu nici nu visam. Nu exista atunci atâta informație. Eu îmi cumpăram pe ascuns cărți când mergeam în excursii peste Prut. Le ascundeam sub palton ca să trec vama sovietică. Dacă eram mai tânără îmi făceam și eu Facebook”, zâmbește mai serios bunica, care a predat limba română într-un regim opresiv culturii și valorilor naționale românești.

Așadar, dacă tot e libertate și e gratuit, măcar să profităm din plin de puterea acestei noi lumi, aşa zis- virtuale.

De Alexandrina Prisăcaru

Online-ul: o nouă revoluţie în politică?

  • Titlul cărţii: Bloguri, Facebook şi Politică
  • Autori: Tudor Sălcudeanu, Paul Aparaschivei, Florenţa Toader
  • Editura şi locul publicării: Tritonic, Bucureşti.
  • Anul apariţiei: 2009
  • Preţul cărţii: 20 lei
  • Număr de pagini: 208


Bloguri, Facebook şi Politică încearcă să răspundă la întrebarea: în ce măsură voturile unui candidat politic pot fi obţinute cu ajutorul internetului? Autorii acestei lucrări sunt absolvenţi ai Masteratului Politic, de unde şi interesul pentru acest domeniu. În acest sens, cei trei autori realizează o cercetare, bazată pe analiza unor bloguri şi campanii online de promovare a unor politicieni de succes, pentru a demonstra ulterior influenţa noilor media în sfera politică. Cartea este adresată studenţilor de la Comunicare, Jurnalism, Ştiinţe Politice, persoanelor interesate de acest domeniu şi candidaţiilor politici.

Lucrarea cuprinde definirea termenilor specifici mediului virtual, precum: blog, blogosferă, weblog, concepte ce conturează natura temei abordate. După trecerea în revistă a interpretărilor datelor statistice rezultate în urma studiului realizat, este prezentată campania online de promovare a candidatului american, Barack Obama, capitolul cel mai interesant al acestei cărţi, din punctul meu de vedere. De asemenea, multiple diagrame, figuri, date statistice şi cifre alcătuiesc conţinutul acestei lucrări. Cu toate că, este o carte teoretică, bazată pe cercetări şi studii amănunţite, constituie un  aport considerabil adus acestui domeniu şi un background solid studenţilor specializaţi. Ceea ce mi-a plăcut este faptul că, autorii au recurs la conceperea unor cercetări concrete pentru a stabili cu exactitate natura relaţiei dintre new media şi politică şi nu s-au grăbit să ofere răspunsuri subiective ori generalizate, rezultate din cercetăriile anterioare.

Studiile realizate de către autori în direcţia comunicării politice în mediul online conferă lucrării credibiltate, atractivitate şi curiozitate în vederea aprofundării acestei teme. Aşadar, Bloguri, Facebook şi Politică constituie o lectură educativă, utilă studenţilor şi celor interesaţi de acest vast domeniu,drept urmare, o recomand cu plăcere.

Recenzie realizată de Vodă Oana Cătălina.

Sursa foto