Cât de departe poate ajunge colaborarea?

După o amplă cercetare în care s-au investit 9 milioane de euro, Dan Tapscott și Anthony D. Williams redactează “Wikinomics”, lucrarea care anunţă una dintre cele mai mari schimbări pe care le poate produce internetul, colaborarea în masă. În paginile cărții ni se ilustrează un tablou în care echipe de 16.000 de oameni participă activ la producţia pe bază de colaborare pentru Wikipedia, jumătate de million de oameni colaborează pentru Slashdot, mii de programatori IT contribuie la crearea Linux, pe Amazon 140.000 de dezvoltatori construiesc aplicaţii şi dezvoltă afaceri.

Aceste eforturi pe scară largă nu presupun formarea echipelor, cel puţin, nu în sensul tradiţional al cuvântului, autorii vorbesc de formarea unei reţele a colaborării în masă, benefică, aşa cum ilustrează exemplele reale, atât organizaţiilor, marilor companii globale, cât şi indivizilor.

Cartea scoate în evidență acest nou concept, wikinomics, o forță care subsumează implicarea omenilor pe internet în scopul formării unui creier gigant care să determine transformarea modului în care se orientează știința, se creează cultura, se informează și se educă oamenii sau a modului în care se guverneză comunitățile și națiunea. Noua artă și știință wikinomics se bazează pe patru concepte puternice care vor înlocui vechile principii de funcționare ale afacerilor: deschidere, colaborare, împărțire și acțiune globală.

Organizată pe structura unei ample cercetări, bazată pe exemple de activităţi dintr-un spectru vast de domenii: industrie IT, automobile, ştiinţă, muzică, film, medicină, „Wikinomics” crează o paletă ilustrativă asupra a ceea ce poate însemna o nouă pespectivă a forţei de muncă, aceea a beneficiului de a împărţi, de a colabora, în scopul performării necesităţii de supravieţuire globală: om- companie.

După o scurtă introducere în acest nou concept “wiki”, fiecare capitol al cărții ne prezintă un alt model de succes al colaborării în masă. Primul dintre acestea, “Pionierii colaborării”, prezintă programele de tipul open-source și Wikipedia care demonstrează că voluntari din întreaga lume pot crea proiecte rapide și inovatoare a căror valoare să o depășească pe cea a companiilor cu echipe mari, bine solidificate. Pe site-uri precum Wikipedia şi You Tube, oricine deţine o conexiune la internet poate intra şi posta descrieri istorice, politice, culturale, sau de orice altă natură pe Wikipedia sau orice gen de video pe You Tube.

Modelul “Ideagorelor”, a pieții ideilor, este ilustrat prin exemplul InnoCreative, acest site permite companiilor să aibă acces la o piață globală de idei și inovații pe care le pot folosi pentru a își extinde capacitatea de a rezolva probleme. „Consumatorii implicați în procesul de producție” reflectă modelul noii generații de consumatori-producători care primind instrumentele necesare pot lua parte la procesul creării de valoare, un exemplu este acela al “Dj-ilor de dormitor” care aduc un plus de prospețime muzicii pe care o ascultă.

Modelul patru, “Noii alexandrini” reflectă contribuția colaborării în masă la dezvoltarea din domenii precum știință, cultură sau tehnologiile inovatoare. În “Platformele pentru participare” se explică modul în care companiile își deschid infrastructura tehnologică spre crearea unei platforme deschise în care comunități mari pot crea o scenă deschisă dezvoltării afacerilor. “Platformele globale de producție” oferă o altă fază în evoluția colaborării în masă care mai apoi se deschide către “Locul de muncă Wiki” o privire asupra modului în care colaborarea în masă ia amploare la locul de muncă și crează un nou sistem corporatist de avansare și recompensare a oamenilor, sistem care elimină barierele ierarhice.

În finalul cărții autorii fac o scurtă trecere în revistă a principalelor riscuri pe care le prezintă acest principiu. Un astfel de exemplu este colectivismul online care sufocă vocile autentice într-o intensitate anonimă și amestecată a mediocrității în masă. Fiecare dintre aceste riscuri este combătut cu o analiză atentă a celor doi autori, iar îndrumarul de sfaturi nu poate fi decât un ghid pentru companiile care doresc să pornească pe acest traseu.

Iată o schimbare pe care „Wikinomics” o vede ca benefică, dacă, metaforic vorbind, munca astăzi seamănă cu un marş în pas cadenţat adaptat compact muzicii militare, schimbarea ar însemna ca munca să devină asemenea unei trupe de jazz, în care muzicienii improvizează creativ în jurul unei chei muzicale, al unei linii melodice şi al unui tempo. Angajaţii îşi dezvoltă astfel interconexiuni prin reţeaua „WIKI” a colaborării în masă, şi formează echipe funcţionale încrucişate, capabile să interacţioneze ca o forţă de muncă globală motivată să reacţioneze în timp real.

Cartea este fără îndoială un model de reușită, un drum pe care orice companie se poate risca să meargă. Pentru a vă stârni curiozitatea încercaţi să vizualizaţi cam cum lucrează aceste companii, cât de benefică este pentru ele această muncă şi cam cât de departe ar putea merge aceste schimbări. Cam ce riscuri ar implica asta? Ce am putea pierde noi ca indivizi împărțind muncă şi timp? Credeți că civilizaţia umană se expune riscului de a aluneca într-un grup dezordonat de mediocritate în masă, un grup al sfârşitului proprietăţii intelectuale?

Camelia Cojan

Biografia copiilor botezați în sistem binar

grown-up-digital1Cartea „Crescuți digitali” a lui Don Tapscott descrie modul în care reprezentații generației Net se raportează la societatea în care trăiesc și cum relaționează cu tehnologia. Don Tapscott este autor, consultant și speaker specializat în strategia de afaceri, transformarea organizaţională și în rolul tehnologiei din business și societate. Al Gore îl consideră „unul dintre cei mai mari guru ai cyber space-ului”.

Lucrarea a fost inspirată de un proiect pe care autorul, alături de o echipă de cercetărori, l-a realizat în 2006 și care urmărea să decripteze interacțiunea tinerilor cu tehnologia digitală. Au fost intervievați aproximativ 10.000 de tineri și au fost alcătuite peste 100 de rapoarte.

Cartea surprinde atât perspectiva cercetătorului, cât și cea a părintelui, Don Tapscott urmărindu-și propriii copii în mânuirea calculatorului.

Cartea este împărțită în trei secțiuni. În prima parte, cititorul face cunoștință cu generația Net și află care sunt diferențele dintre tinerii botezați în biți și părinții lor, reprezentanți ai generației baby-boom. Autorul prezintă cu entuziasm toate caracteristicile generației și cele opt valori definitorii.

Lucrarea este un bun ghid pentru părinții care nu înțeleg de ce copiii lor stau lipiți de calculator, de ce butonează permanent telefonul mobil și cum reușesc să se concentreze în desfășurarea mai multor activități în același timp.

În partea a doua, autorul prezintă generația Net în diferite sectoare ale vieții : în familie, la școală, în câmpul muncii și pe piața de consum. În capitolele dedicate acestei părți sunt reliefate și mai tare diferențele dintre internauți și părinții lor. Milenarii preferă să se întoarcă acasă la părinți după terminarea studiilor. Ei au modificat structura ierarhiei familiale, poziționându-se în centrul atenției părinților și bunicilor. Vorbim de o formulă de tipul 4-2-1, în care 4 bunici și 2 părinți satisfac dorințele unui singur copil.

Tinerii sunt interesați să-și organizeze singuri programul la muncă, nu iubesc să aibă program fix și au nevoie de un sistem de învățământ care să le satisfacă nevoile digitale și să-i scoată din modelul de învățare pre-Guternberg. Autorul susține jocul ca parte a muncii și a vieții.

În ceea ce privește piața de consum, Don Tapscott evidențiază rolul de decizie al  reprezentanților generației Net în apariția și comercializarea unor produse, ce aparțin unor branduri. Aceștia nu se mulțumesc să fie simpli consumatori, ci vor să fie prosumeri, adică să participe activ în procesul de creare a bunurilor și serviciilor.

În cea de-a treia parte facem cunoştinţă cu o generaţie de tineri cu un comportament de ajutorare şi un comportament altruist pronunţat, o generaţie puternic înrădăcinată în procesul politic şi în deciziile ce se iau la nivel guvernamental. Milenarii sunt dintre cei care vor schimbări şi vor să deţină un rol în rândul celor care iau decizii. Activismul lor este sănătos şi trebuie încurajat şi exploatat. Ei sunt neînimagescrezători în oamenii politici, tocmai pentru că sistemul politic nu a fost îndeajuns de personalizat şi deschis, astfel încât să se potrivească cu educaţia lor digitală. Tinerii sunt filantropi şi se încriu să facă voluntariat pentru a le veni în ajutorul celor care au cu adevărat nevoie, angajându-se în activităţi ambiţioase, cum ar fi de exemplu strângerea fondurilor pentru a deschide o şcoală în Sierra Leone.

În ansamblul ei, cartea îi încununează cu lauri pe cei din generația Net. Autorul este un susținător înrăit ai lor și aduce foarte multe argumente pro. Acesta încearcă să înfrumusețeze eticheta tinerilor considerați inadaptați și necomunicativi din cauza faptului că-și petrec cea mai mare parte a timpului cufundați într-o lume de biți.

Cartea nu prezintă doar păreri subiective exprimate de autor, încântat de aptitudinile copiilor săi crescuți digital, ci îmbogățește această experiență personală cu numeroase rezultate ale unor cercetări serioase elaborate pe acest subiect și completate de numeroase păreri și povestiri de-ale reprezentanților generației Net.

 

 

ask-question-2-ce96e3e01c85a38a0d39c61cfae6d42cȘtiați că ?

  • Generația Net este cea mai mare, cea mai diversă din punct de vedere etnic și reprezintă grupul cu cel mai mare număr de femei dintre toate cele care au urmat vreodată studii universitare ? (p.214)
  • Pentru generația Net munca și distracția formează un tot ? (p. 283)
  • Marketingul 2.0 este caracterizat de următoarele cuvinte : oriunde (anyplace), brand (Brand), comunicare (Communication), descoperire (Discovery) și experiență (Experience) = ABCDE-ul marketingului ? (p. 356)
  • După al Doilea Război Mondial, rezultatele testelor de IQ brute au crescut cu trei puncte la fiecare 10 ani ? (p. 482)

 

Andreea Marosac