Cartea fețelor

     Image

     

Cartea fețelor

Autor: Alexandru Brăduț-Ulmanu

Humanitas, 2011

275 pagini

     

     

What is on your mind? (La ce te gândești?) este prima întrebare cu care orice utilizator se întâlnește atunci când s-a logat pe Facebook. Răspunsul vine firesc, căci întrebarea e încurajatoare pentru confesiuni sincere. În fiecare secundă milioane de utilizatori completează „chestionarul”, împărțindu-și gândurile cu cercul de prieteni virtuali. Totul se vizualizează, comentează, apreciază și distribuie către alte cercuri de prieteni. E fun, e plăcut, e interactiv, e liniștitor sau eliberator, e dependent, e un stil de viață.

Prin social media, oamenii comunică adesea emoții și stări (sunt fericit, sunt trist, sunt plictisit) sau lucruri menite să transmită ori să creeze emoții (fotografii cu copii, poze de la nuntă, din vacanțe, anunțuri privind diversele evenimente din viața personală sau profesională etc.). Chiar și butonul Like, prin care ne exprimăm admirația pentru un articol, semnifică o emoție sau o stare pe care utilizatorul o încearcă în legătură cu ceea ce află din ce a publicat cineva pe Facebook.

Trăim evenimente reale și punem sentimentele în cărți virtuale (Face-book). Fiecare carte în care scriem zilnic despre gânduri și emoții devine un loc marcat, cu sau fără permisiunea noastră, însă fără a opune rezistență. Trăirile noastre sau ale utilizatorilor cu care suntem conectați sunt vizibile în întreaga lume, le citim, ne gâdilă sentimentele, interacționăm și fiecare acțiune face să se creeze o nouă poveste în manieră circulară și vicioasă, pe care, din nou, o află și prietenii noștri.

Tehnologia comunicațională actuală și Web 2.0 înseamnă viteză, ceea ce este echivalent cu timp real sau englezismul live update și impune conduită specifică în acest mediu. Curiozitatea autorului pentru principiul de funcționare a acestui sistem vicios, prin care informația se multiplică a condus la însumarea a numeroase studii de caz reale, care reflectă efectele sociale stârnite de apariția Social Network. Înțelegem după ce le citim cât de ușor este să spui unei lumi întregi ce te nemulțumește, să găsești milioane de alți oameni care să te susțină într-o cauză, să urmărești pe cineva sau pur și simplu să devii o vedetă.

În viteza cu care orice utilizator tastează mesaje, distribuie imagini, oferă Like-uri, marchează locații șamd., curiozitatea de a privi spre efect este un mare lips al împătimiților. Ne mulțumim cu interacțiunea creată de mesaje, ne dau satisfacții Like-urile și ne crește stima prin raportarea locurilor pe care le frecventăm. Superficial, însă îndestulător pentru satisfacția unei persoane care face din Facebook un mod de a petrece timpul liber sau de a păstra legătura cu prietenii, colegii și amicii. Cartea lui Alexandru Brăduț-Ulmanu ne arată că Facebook are mai multe fețe (sau că e bine să privim în perspectivă și vă vedem că sunt mai multe fațete). Dincolo de Like, Share  sau Check-in există relații interpersonal, economie, comerț, politică, divertisment, industria informației și situații sociale.

Alexandru Brăduț-Ulmanu este ziarist cu studii în jurnalism și comunicare. A început să scrie în presa românească de la începutul anilor 90, lucrând în același timp în radio, agenții, mediul universitar și ca trainer. Din 2008 s-a stabilit în Statele Unite, colaborând doar cu publicații precum Esquire și susținând traininguri. Acesta a fost și momentul în care și-a îndreptat atenția către subiectul Facebook, începând lucrul pentru „Cartea fețelor”.

Advertisements

O istorie a comunicării moderne – Patrice Flichy


Editura POLIROM

Anul:1999

Nr pag:256

Cap:9


“O istorie a comunicării moderne”
 prezintă o analiză profundă în ceea ce priveşte modelarea socială şi   impactul tehnologiilor informaţionale din ultimii două sute de ani. Cartea însumează informaţii, explicaţii şi  idei care vin în sprijinul celor studiază comunicarea şi vor să cunoască atât cele mai importante noduri ale comunicaţiei, cât si evoluţia ei de la 1790 până în prezent.

Patrice Flichy este profesor de sociologie la Universitatea Marne-la-Vallée şi cercetător la Laboratorul de “Tehnici, teritorii şi societăţi” (LATTS). Este editor la revista Réseaux, revistă bilunară de ştiinţe sociale dedicată relaţiilor dintre tehnologie, comunicare şi societate. Cercetările sale se axează mai ales pe ingineria telecomunicaţiei. Este autorul lucrarilor: Les Radios locales en Europe (Radiourile locale în Europa)Communication et pouvoir (Comunicare şi putere);Une histoire de la communication moderne. Espace public et vie privée (O istorie a comunicării moderne. Spaţiul public şi viaţa privată)

Însumând aproape 260 de pagini structurate pe nouă capitole, cartea prezintă o istoria socială a tehnologiei comunicaţionale din anul 1790 până în 1995. Textul analizează interacţiunea dintre tehnologie şi contextul social procesat ca o mişcare de la formele de comunicare publice la cele private.

Cartea este împărţită în trei părti: prima arată trecerea de la comunicarea de stat la comunicarea de piaţă (1790-1870), a doua are în vedere dezvoltarea comunicării în interiorul familiei (1870-1930), iar a treia parte este reprezentată de comunicarea globală acoperind perioada contemporană (1930-1990).

Toate tehnologiile sunt tehnologii sociale, iar ele afectează societăţile şi culturile din jurul lor. Cartea lui Patrice Flichy te pune pe gânduri, istoria bine scrisă despre cum un număr de tehnologii au modelat era modernă; începând cu telegraful optic, telegraful electric, fotografia şi fonograful, până la telefon, radio, televiziune şi informatică. Cartea examinează comunicarea în cadrul familiei în care toate aceste mijloace de comunicare restrucurează viaţa publică şi privată.

Dupa comunicarea de stat urmată de cea comercială, autorul arată cum comunicarea puţin cîte puţin se îndreaptă către sfera privată a cetăţenilor şi mai particular  în interiorul familiei mulţumită invenţiilor cum sunt fonograful, fotografia, apoi telefonul si radioul. Această epocă corespunde structurării unui nou spaţiu familial. O ruptură dintre familie şi lumea profesională s-a stabilit, iar producţia industrială s-a dezvoltat pe piaţa de consum.

În prima parte, autorul analizează trecerea de la comunicarea publică la comunicarea de piaţă şi progresele tehnice realizate în industrie, în perioada 1790-1870. Din perspectivă istorică, primul caz este cel al telegrafiei optice, care capătă o nouă semnificaţie socială odată cu inceputul Revoluţiei Franceze şi constituierea statului modern. Patrice Flichy începe cu analiza singurului mijloc de comunicare de la sfârşitul secolului al XVIII-lea − telegraful. El încearcă să raspundă tuturor întrebărilor legate de acest instrument: Cine l-a inventat?La ce foloseşte?, etc.

A doua parte a lucrării o constituie comunicarea familială. Ca o continuitate a primei părţi, Patrice Flichy urmăreşte evoluţia mijloacelor de comunicare, de această dată în perioada 1870-1930, apariţia tehnicilor de înregistrare a imaginii şi a sunetului (fotografie, fonograf şi cinematograf) şi odată cu ele a unui nou spaţiu familial. Autorul defineşte spaţiul familial ca fiind centrul din care oamenii pleacă să muncească in exterior. Separarea între sfera publică şi sfera privată îi corespunde în sînul burgheziei şi al clasei mijlocii, o diviziune riguroasă a obligaţiilor pe sexe: bărbatul în exterior, femeia acasă. Apariţia telefonului şi folosirea lui doar în comunicarea publică (în scop de afaceri), a ajuns să se infiltreze în comunicarea privată, în spaţiul privat. Un alt mijloc de comunicare în masă la care autorul face referire este apariţia radioului, care într-o perioada scurtă a evoluat, ocupînd spaţiile publice si private. Radioul permite, devenind un instrument de timp liber, integrarea în societate şi corespunde bine şi în a doua fază a organizării divertismentului în sfera privată.

În partea a treia, Patrice Flichy face referire la comunicarea globală care este caracterizată de sfârşitul erei inventatorilor-antreprenor prin intermediul multor structuri de cercetare si dezvoltare capabile sa realizeze strategii de lansare pe piaţă. Aceasta epocă este marcată de mutaţia centralelor telefonice, apariţia tranzistorului, dezvoltarea televiziunii şi a informaticii, apariţia fibrei optice, ascensiunea puterii electronice, pentru a conduce ceea ce alţii numesc imperialism digitizat.

Această parte, prin complexitatea tehnicilor şi a problemelor tratate, este cea mai interesantă, chiar dacă îi lipseşte analiza istorică care, în primele două părti se regăseşte, mai ales în ceea ce priveşte impactul ideilor din timpul revoluţiei franceze pe care ni le dă Patrice Flichy. El se limitează la observarea transformărilor comunicării private in această ultimă parte şi demonstrează amploarea sercinii pentru care se consacrează efectelor noilor tehnologii din ce în ce mai elaborate şi mai complexe.

Patrice Flichy expune distanţa dintre concepţia originală a tehnologiei si utilizarea finală în urma incursiunii politice, economice şi consumatori. Prin stilul accesibil al autorului şi esenţele pe care el le oferă în domeniile comunicării, media şi tehnologie, sociologie şi istorie sociala, cartea este apreciată de cititori.

Cartea lui Flichy constituie o sinteză particulară utilă asupra dinamicilor profunde care traversează universul comunicării după două secole (XVIII-XIX). Combinînd economia politică sociologia inovaţiei, O istorie a comunicării moderne’ prezintă istoria tehnologiei comunicaţionale din 1790 pînă in prezent. Patru procese sociale sunt relevate: naşterea statului modern la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, dezvoltarea pieţei bursiere, transformarea vieţii private într-o familie nucleu modernă şi individualismul specific sfîrşitului secolului al XX-lea.

 

Cartea este destinata specialistilor in stiintele comunicarii, jurnalistilor, studentilor si profesorilor de la facultatile de jurnalism, cartea lui Patrice Flichy este o sinteza extrem de utila a dinamicii profunde a universului comunicational in care traim.

 

Emma Lazăr (căs. Pintilie)