Cartea Feţelor. Revoluţia facebook în spaţiul social

‘Cartea pe care o țineți în mână nu-și propune să vă învețe ce trebuie să faceți ca să trageti numai foloase de pe urma Facebook. Nu este o carte de rețete, de how-to, chiar dacă are în cuprins resurse și exemple din care cei interesați pot trage propriile resurse. Am scris această carte deoarece pentru mine Povestea Facebook este fascinantă, așa cum sunt și povestea Twitter, povestea Groupon, YouTube sau wikipedia. Poveștile care compun povestea social media, modul în care oamenii se folosesc de site-urile de socializare, modul în care acestea ne influentează sau ne schimbă viața sunt subiecte care mă intereseaza pe mine cajurnalist și ca cercetător.” (Alexandru Brăduț Ulmanu)

Acestea sunt primele fraze aşternute pe coperta a doua, în “Cartea Feţelor” scrisă de  Alexandru-Braduţ Ulmanu. Jurnalist, profesor universitar şi trainer, Alexandru Brăduţ ne încurajează să adoptăm o altfel de carte, una cu poveşti reale despre ce înseamnă Facebook şi cât de important este acestă reţea socială în viaţa noastră.

Autorul prezintă poveşti reale şi personaje care arată cum social media schimbă pur şi simplu vieţi. Chiar dacă pare o carte neprofesionistă, cu o mică istorie despre Facebook si fondatorul acestuia, “Cartea feţelor” poate fi o lecţie de viaţă pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru toţi cei care utilizează Facebook.

Cartea prezinta trei mari capitole:

I. “Social media, o revoluţie. Istorie, caracteristici şi mecanisme de succes”

II. “Relaţii, conexiuni, influenţă”

III. “Schimbările spaţiului public în era social media. Mecanisme de succes”.

         În primul capitol autorul începe chiar cu o poveste din Stockholm, unde o tânară de 17 ani, a reuşit să facă o “revoluţie pe facebook”, acum câţiva ani. Felicia Margineanu a fost impresionată neplăcut de faptul că un partid naționalist a ajuns în Parlament, drept urmare a lansat un apel către prietenii de pe facebook. Vroia să protesteze împotriva rasismului, iar spre surprinderea ei a doua zi, împreuna cu ea au fost prezenţi într-o piață centrală din Stockholm aproximativ douazeci de mii de persoane. În continuare autorul vorbeşte despre social media ce este şi cum ne ajută si chiar face o clasificare: proiecte de colaborare, precum Wiki-urile şi aici avem vedeta absolută care e Wikipedia, continuă apoi cu blogurile, comunităţile dedicate producţiei de conţinut (Flickr şi Picasa pentru fotografii, YouTube sau Vimeo pentru videoclipuri, SlideShare pentru prezentari de tip PowerPoint), lumi virtuale (jocuri) şi aici oferă exemplu World of Warcraft, societăţi virtuale (Second Life) şi nu în ultimul rând reţelele de socializare online ( MySpace, Hi5 si Facebook care este prim-planul acestei carţi).

         Aşa cum spuneam cartea se centrează foarte mult pe Facebook şi pe fondatorul său, Mark Zuckerberg. Cine e Mark Zuckerberg? “E cel mai tânar miliardar prin forţe proprii din toate timpurile – o avere estimată de Forbes, în martie 2011 la 13,5 miliarde de dolari”. Un tânăr care construia tot felul de site-uri încă de când era student la Harvard, iar “ The Faceebok” i-a luat doar o săptamână să îl facă. Autorul trece mai departe de proiectele şi micile isprave ale tânărului programator de la Harvard şi povesteşte ce însemană Facebook, cu ce ne ajută şi prin ce e diferit faţă de ceilalţi. De asemenea oferă exemple şi definiţii de la diferiţi specialişti şi jurnalişti. Diana Stoleru, organizator de campanii umanitare prin social media descrie Facebook ca fiind “un fel de gura satului 2.0, cu elemente de noutate absolută pentru sat”, iar Sorina Iordan, account executive la McCann PR descrie facebook-ul ca fiind “o uriaşă bază de date, prin care noi, utilizatorii ei, punem la dispoziţia oricui, de bunavoie, informaţii pe care nu le-am dezvălui niciodată unui marketer, de exemplu”.

          Bine documentată informaţional, cu statistici reale şi la zi, cu articole din presă şi din mediul online, cartea prezintă o istorie adevarată despre facebook şi despre tot ceea ce se învârte în jurul intrnetului. Autorul prezintă ce înseamna facebook, de ce există, dar şi aspecte negative ale acestuia. Ce găsim pe Facebook? Prieteni,  grupuri pe diverse domenii, afaceri, publicitate, marketing, politică, revoluţii, ştiri, online-dating, prieteni noi, căsatorie prin facebook, divorţuri, mituri şi confuzii, conturi mamut, ş.a. Cum ne afectează Facebook? Alexandru Brăduţ povesteşte în cartea sa un exemplu: “trei indivizi au spart 18 case din New Hampshire. Cei trei monitorizau postarile de pe Facebook ale proprietarilor ca să vadă când lipsesc de acasă”. Acesta e doar un exemplu, pe restul vă las pe voi să le descoperiţi şi să trageţi propriile concluzii.

          Facebook a dovedit că poate fi şi un instrument în răsturnarea regimurilor politice. Vorbim de revoluţiile din ţările arabe, unde Facebook a fost un factor foarte important pentru protestatari. Sunt curioasă dacă în anul 1989 exista Facebook sau Twitter, lucrurile se petreceau altfel în ţara noastră? De asemenea nu putem să nu menţionăm faptul că pe reţelele de socializare au apărut primele informaţii despre cutremurul şi tsunami-ul din Japonia. Un lucru benefic, spun eu, pentru jurnaliştii care nu au putut ajunge la faţa locului.

         La finalul cărţii autorul prezintă importanţa social media în unele biserici din Statele Unite. Acolo enoriaşii sunt sustinuţi să vină la slujbă cu telefoane mobile, tablete pentru a interacţiona pe Twitter, să folosească aplicaţii pentru a se confesa, ş.a. Prin urmare, social media şi noile tehnologii fac parte din viaţa noastră şi cu siguranţă nu vom putea trai fară ele în viitorul apropiat.

         “Cartea Feţelor” scrisă de Alexandru-Brăduţ Ulmanu ne întampină cu declaraţii reale, poveşti de viaţă pe care autorul le-a primit pe messenger, e-mail sau Twitter. Nu e o carte stiinţifică, o carte din care să ai ce învaţa teoretic, iar acest lucru a fost menţionat şi de catre autor. Multe dintre lucrurile specificate de către jurnalist în carte poate le ştim deja sau le-am auzit de la cineva, însă poveştile îşi spun cuvântul, iar pentru mine ele sunt atracţia cărţii.

“Cartea feţelor” are un trailer şi propria pagina de facebook, unde autorul postează diverse articole despre tot ceea ce înseamnă social media.

De asemenea vă ataşez şi un video, în care “Cartea feţelor” este prezentată de către prezentatorul  Bogdan Papacostea, în cadrul emisiunii “Ziua şi cartea”.

 

Monica Grecu

Advertisements

Tu cum i-ai explica bunicii ce înseamnă ”facebook”?

M-a întrebat într-o zi bunica ce înseamnă cuvântul ”facebook”? După curiozitatea aceasta urma o nouă întrebare. Cum de cumpăr și citesc o altă carte, când eu nu am epuizat, încă, biblioteca ei cu cărți ”grele”, adunate cu atâta străduință în deceniile de muncă de lingvist? Răspunsul s-a ramificat, pe măsură ce înaintam în lectură…

Tradus literalmente ”facebook”  înseamnă ”cartea feței”. Având în vedere că fiecare utilizator are o carte a feței sale și a vieții implicit, iar  numărul acestora este de sute de milioane, îl îndreptățim pe Alexandru-Brăduț Ulmanu, care și-a intitulat cartea, despre revoluția Facebook și spațiul social, folosind pluralul ”Cartea fețelor”.

Citind-o, am început să-i explic bunicii ce sunt rețelele sociale și la ce ne ajută. Curios este că multe lucruri le-a înțeles, a rămas surprinsă, mirată, fascinată și, desigur, de multe ori nedumerită. Ceea ce a încântat-o, este că ai putea să îți găsești pe Facebook, cunoștințe cucare ai pierdut legătura de mult timp, hrănind speranța reîntâlnirii.

”Ce bine era dacă aveam și noi Facebook pe atunci…” intervine bunica. Replică care a trezit o poveste veche, despre o iubire juvenilă rătăcită prin lume și amintiri.

Întradevăr, cartea lui Ulmanu, vorbește despre faptul că “Facebook”, redă povești de viață prin pozele și mesajele de stare ale utilizatorilor săi. Oamenii se urmăresc reciproc, pentru că sunt mult mai interesați de ceea ce fac alți oameni, cu care găsesc similitudini, decât de ceea ce se întâmplă cu obiectele din jur. Prin cercetările de laborator s-a demonstrat că reacțiile creierului uman sunt mult mai intense când văd imagini cu oameni decât cu obiecte.

Facebook, spune autorul, are succes pentru că este un fel de gura satului, care oferă senzația controlului asupra imaginii publice. Succesul acestei rețele sociale vine și din faptul că s-a adaptat ușor ca blogging și microblogging, oferind multe aplicații care au prins și la cei care nu se identifică cu generația cyber space.

În plin process de explicații, bunica mă întrerupe nedumerită: ”Dar de ce revoluția facebook?”

Răspunsul îl oferă tot autorul. În online, toată lumea vorbește scurt și concis. Specialiștii în comunicare vorbeau despre revoluția modului în care lucram cu informația înainte de apariția site-urilor de socializare. Internetul fiind o evoluție a sistemelor de comunicare în rețea, însă pentru că a ajuns să faciliteze schimbul de informație la niveluri fără precedent a început să reprezinte o revoluție în comunicare.

Un alt aspect interesant, descoperit în această carte, este o demonstrație științifică a legăturii dintre oameni. Se pare că un om este legat de orice alt om de pe planetă, prin maxim 6 legături umane. Nu te-ai aşteptat la asta, nu?  Lucru pe care îl putem observa cu ușurință pe Facebook prin prietenii comuni din rețea.

”Asta așa este, lumea e foarte mică…” aprobă rapid bunica. ”Numai că nu tot timpul întâlnești pe cine cauţi” continuând să îmi povestească, cum a fost transferată ca profesoară în alt sat, urmând războiul și rupând definitiv legătura cu cel care avea să îi fie partener de viață. Iar lumea e mică, pentru că a întâlnit, spre bătrânețe, o persoană care îl cunoștea bine pe cel despre care îmi tot povestește.

În medie fiecare om are aproximativ 150-200 de cunoștințe. Aceasta este și media de prieteni pe care o are un utilizator de Facebook. Grupurile pe Facebook sunt similare celor naturale. Felul în care ne prezentăm pe Facebook este asemănător celui din realitate, pentru că și în viața de zi cu zi păstrăm o mască socială, încercând să avem un control al imaginii noastre. Diferența este că în offline nu-ți numești ”prieteni” cele 200 de cunoștințe. Sintagma aceasta fiind aleasă pentru a simplifica platforma de comunicare. Social media leagă prietenii, găsește parteneri de afaceri, căsătorește oameni sau contribuie la separarea lor. Se pare că în America, se aduc multe probe de divorț din activitatea partenerului de pe rețelele sociale. Cu toate acestea, remarcabil este aportul social media în ajutorarea persoanelor suferinde de cancer, cazuri fericite prin care informația a ajuns în timp scurt în sute de țări ale lumii.

În ultima parte a cărții, Alexandru-Brăduț Ulmanu, prezintă o analiză comparativă complexă a modului în care politicienii americani și români, utilizează bogăția social media în comunicarea cu electoratul. Se pare că politicienii români greșesc enorm pentru că nu înțeleg, încă, diferența dintre comunicare prin mass media și cea prin noile media.

Ceea ce trebuie apeciat este faptul că mediul online este o sursă de informații gratuite atât pentru jurnaliști, cât și pentru oamenii obișnuiți, care pot căpăta aceeași putere de diseminare a unui mesaj precum specialiștii în comunicare. Poți afla aceleași lucruri din presă, precum și de pe internet. Apartenența la o comunitate, dezvoltă simțul civic și dorința de împărtășire a experienței. Ulmanu recunoaște că a oferit gratuit pe un forum, pe care a găsit anterior o informație foarte utilă, un material pentru care ar fi putut încasa bani buni în calitate de jurnalist.

”Chiar vă invidiez, acum aveți niște posibilități la care eu nici nu visam. Nu exista atunci atâta informație. Eu îmi cumpăram pe ascuns cărți când mergeam în excursii peste Prut. Le ascundeam sub palton ca să trec vama sovietică. Dacă eram mai tânără îmi făceam și eu Facebook”, zâmbește mai serios bunica, care a predat limba română într-un regim opresiv culturii și valorilor naționale românești.

Așadar, dacă tot e libertate și e gratuit, măcar să profităm din plin de puterea acestei noi lumi, aşa zis- virtuale.

De Alexandrina Prisăcaru