PR, Publicitate si New Media

Pr-publicitate-si-new-media-Delia-Balaban

„PR, Publicitate și New Media” este o publicație ce reunește în cel mai fericit mod o serie de articole ale unui grup de teoreticieni și practicieni din domeniul comunicării, majoritatea provenind de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Fiind vorba despre un volum ce se axează pe New Media, cei mai mulți autori aveau la momentul apariției cărții (2009) vârste între 23 și 30 de ani, astfel că stilul de scriere este unul modern, oferindu-ne lejeritate în lectură, chiar dacă pe alocuri predomină termeni de specialitate.

Coordonată de Delia Cristina Balaban, Ioana Iancu și Radu Meza, publicația nu-și propune să schimbe din temelii Relațiile Publice și Publicitatea, ci dorește să arate cum cele două domenii s-au modelat de-a lungul timpului –  și încă se modelează – sub puternicul impact al noilor tehnologii.

Astfel că primul articol semnat de Mădălina Vătămănescu „Impactul new media în redefinirea alterității prin prisma similarității” ne introduce prin excelență în universul cărții, de fapt, în universul informațional pe care l-a creat sfârșitul secolului trecut. În continuare, se  pune mare accent pe internet și pe comunicarea globală, arătându-se că cele două elemente au desființat orice limită spațială a comunicării, Laura Petrehuș relatându-ne în acest sens despre „Relații publice internaționale și noile media în contextul globalizării”.

Andrei Petrescu vine cu un articol cel puțin la fel de intersant ca primele două, „Blogul instrument de relații publice și marketing online”, istorisindu-ne geneza, tipurile și funcțiile acestui instrument, dar și modalități practice de a gestiona conflictele ce pot apărea pe un blog. În completarea sa, Mihaela Frunză redactează „Blogurile între jurnalism civic și relații publice. O perspectivă etică.”

La jumătatea cărții găsim „Internetul ca instrument politic” în viziunea Ioanei Iancu, iar apoi Ioana Lepădatu ne prezintă dinamica publicității în lucrarea sa „Presa online și publicitatea”.

Radu Meza are în vedere „Cultura sistemelor new media. Youtube ca platformă de marketing în cultura remedierii și a remixului”. Acest articol este construit pe baza studiilor de caz, cel mai atractiv dintre ele fiind cel care oferă o lecție veritbailă de PR pe Youtube: cazul EASports. De asemenea, autorul încearcă sistematizarea limbajului New Media, un demers interesant și complex, scoțând în evidență și obiectivele noilor media într-o societate marcată de o continuă dezvoltare.

Profesorul Ludwig Hilmer de la Univertsitatea de Științe Aplicate din Mittweida, Germania și Delia Cristina Balaban ne prezintă „Marketingul viral” cu toate delimitările sale conceptuale, ilustrându-ne prin interemediul unor companii din Germania și România, eficiența acestui tip de marketing, ca nou instrument de promovare.

Finalul cărții prezintă un articol captivant, mai ales pentru cei care doresc să se informeze despre o formă de publicitate mai puțin obișnuită. „In-game advertising” de Mirela Abrudan ne arată toate secretele plasamentului de reclame în interiorul jocurilor video, evidențiind inovația și eficiența acestui sistem.

În sfârșit, George Prundaru prezintă „Publicitatea în metaversuri”, oferindu-ne toate detaliile despre această noțiune.

Cu speranța că v-am stârnit curiozitatea, vă îndemn călduros să lecturați acest volum. De asemenea, dacă sunteți o persoană care doriți să activați în domeniul Relațiilor Publice sau al Publicității și încă nu ați citit cartea, e nevoie să mergeți imediat la bibliotecă sau la librărie și să o procurați. Pentru studenții de la Științele Comunicării, publicația reprezintă un etalon al informației și trebuie inclusă în bibliografia obligatorie.

După ce veți parcurge filele, veți fi cu siguranță mulțumiți de ideile concrete pe care vi le-ați însușit, mai ales că partea teoretică este îmbinată în mod excepțional cu partea practică.

Ce-mi mai rămâne mie să vă transmit este: lectură plăcută!

 „PR, Publicitate și New Media”

 Delia Cristina Balaban, Ioana Iancu, Radu Merza (coord.)

 Editura Tritonic, București, 2009

Razvan.DBR

Advertisements

New media, new problem? Alcohol, young people and the internet

New media este mediu favorizant al dezvoltării consumului de alcool. Concluzia studiului inițiat de Alcohol Concern (national agency on alcohol misuse campaigning for effective alcohol policy and improved services for people whose lives are affected by alcohol-related problems) pare a fi foarte bine fundamentată pe cercetarea întreprinsă de aceștia în mediul virtual. Rețelele de socializare, denumite generic SNSs (Social Networking Sites) promovează normalizarea viciilor și le facilitează popularizarea în rândul tinerilor, astfel încât, comportamentul băutorilor intră în normalitate. Mai mult decât atât, companiile producătoare de băuturi alcoolice au identificat potențialul pe care social media îl are în mărirea numărului de consumatori prin promovare. Problematic este că numărul copiilor care accesează periodic paginile oficiale ale acestor companii este în creștere.

Preferința adolescenților se îndreaptă spre construirea unei percepții generale favorabile despre activitatea lor din ce în ce mai frecventă. Cei aflați în stare de ebrietate sunt amuzanți, fac deliciul prietenilor dornici de distracție, drept urmare postează imagini sau filmulețe înfățișându-i în diferinte stări de ebrietate. O analiză a rețelelor de socializare reliefează faptul că un număr mare de postări care promovează consumul de alcool aparține minorilor. Fenomenul se normalizează, iar consumatorii se solidarizează în grupuri. Cu alte cuvinte, cu cât suntem mai expuși la imagini și mesaje de acest fel, cu atât apare mai  des comportamentul de acceptare.

Starea de ebrietate suferă normalizare, promovarea alcoolului e în creștere. Ce diferențiază new media de old media? În online, mai mult decât în media tradiționale, reclamele și mesajele sunt mult mai frecvente și agresive.

The volume of online alcohol adverts in the UK almost doubled between 2007 and 2008, and it has been reported that,  in 2009, online advertising expenditure overtook television expenditure in the UK for the first time.

Un simplu search pe YouTube după cuvântul intoxication produce mii de rezultate, cele mai multe fiind postări ale indivizilor care s-au filmat în timp ce consumau alcool (“…filming yourself while being drunk is awesome…”).

Meanwhile, “the ultimate drunk people  compilation video ever” has received over 39  million views.

Adevărata problemă e nivelul de receptivitate crescut al unora si adoptarea unui comportament similar.

Bineînțeles, aici intervine liberul arbitru, aspect pe care articolul nu îl amintește. Indiferent de mesajele provenite din mediul extern, îi revine individului sarcina de a face alegeri.

http://www.alcoholconcern.org.uk/assets/files/Wales%20factsheets/New%20%20media,%20new%20problem.pdf

Ana-Maria Durilă

Ce-ar face Google? – Jeff Jarvis

ce-ar face google„Google” – un cuvânt pe care-l folosim zilnic reprezentând un serviciu pe care-l folosim zilnic, indiferent de vârstă, statut social sau zona în care locuim. „Google” – un cuvânt care defineşte mai mult decât un motor de căutare: reprezintă un mod de viaţă, o revoluţie a mai multor industrii, bazată pe evoluţia continuă a Internetului.

Cartea lui Jeff Jarvis vrea să ilustreze toate aceste modificări pe care gigantul din Mountain View le aduce în viaţa noastră şi în interacţiunile zilnice pe care le avem cu alţi oameni dar şi cu brandurile.

Saga Dell

În 2005 autorul „Ce-ar face Google?” şi-a cumpărat un laptop Dell. Un laptop defect de la care a pornit o întreagă filozofie, demonstrând puterea Google şi modul în care utilizatorii pot pune pe butuci un producător ce ignoră discuţiile despre el în spaţiile străine lui: un simplu articol scris de Jeff Jarvis pe blogul personal la adresa Dell a dus la scăderea vertiginoasă a valorilor acţiunilor companiei. De ce? Răspunsul e simplu şi-l aflăm în introducerea cărţii: utilizatorii obişnuiţi, ajutaţi de Google, au „realizat” o altfel de campanie publicitară. Negativă.

Drept răspuns la această criză, Dell a fost nevoit să-şi revizuiască întreaga politică referitoare la relaţia cu clienţii dar şi să investească în îmbunătăţirea serviciilor sale.

Legile Google

„Legile Google” aşa cum le enumeră Jeff Jarvis au dus la schimbări radicale: Daţi-ne controlul şi noi îl vom folosi, Dacă nu poţi fi căutat, nu vei fi găsit sau Fii transparent! spun totul despre felul în care ar trebui să decurgă “relaţia” dintre  o afacere şi clienţii săi.

Spre deosebire de epoca dot-com a anilor 2000 în care era suficient ca o firmă să-şi construiască un site şi să-i pună adresa pe cărţile de vizită pentru a căpăta brusc un capital de încredere, în „epoca Google”, cea în care trăim astăzi, controlul aparţine maselor. Nu este suficient să aşteptăm, manageri fiind, ca potenţialii clienţi să acceseze site-ul nostru. Masele se informează pe Google. Iar Google se informează de la mase (întregul proces este descris detaliat în carte). Iar dacă un blogger spune pe blogul său că serviciile tale sunt proaste iar vestea se răspândeşte (să pui un link este foarte simplu şi Google se împacă foarte bine cu linkurile), Google asta va reţine. Implicit, masele vor avea aceeaşi părere despre tine şi serviciile tale. Google are credibilitate mai mare decât un simplu site de companie.

Google – conducătorul lumii („ce-ar fi dacă?”)

Un scenariu utopic este reprezentat de existenţa instituţiilor cu politică „Google-like” – bazată pe deschidere, control al utilizatorului şi schimb de informaţii.

Astfel, citind această carte, aflăm cum publicitatea clasică ar fi înlocuită de relaţia directă producător-client, cum The Google Times – ziarul post-hârtie – va fi parte dintr-o reţea de ştiri online, fără intenţia de a proteja presele de tipar, aşa cum se întâmplă cu ziarele clasice astăzi, cum Universitatea Google ar însemna o reţea de studenţi şi profesori care schimbă rolurile între ei (şi care nu iau în mod obligatoriu contact fizic, putându-se afla pe două părţi opuse ale pământului), de manuale (electronice, normal) care fac trimiteri la alte manuale.

Există şi două industrii imune la schimbările de mentalitate propuse (şi nu impuse) de Google: Specialiştii în PR şi avocaţii. De ce, ne spune Jeff Jarvis în ultimul capitol al cărţii sale.

Fiind mai mult decât o carte despre New Media, „Ce-ar face Google?” arată modul în care afacerile pot supravieţui în epoca vitezei, schimbului rapid de informaţii şi controlului deţinut de consumatori. Şi nu se adresează doar managerilor. Consumatorii sunt invitaţi să înţeleagă felul în care pot contribui la obţinerea unor produse şi servicii mai bune – implicit unui stil de viaţă mai confortabil.

 Editura Publica

  • Ediţia I 2010
  • Traducator: Irina Henegar
  • 14,5 x 20,5 cm
  • 360 pagini
  • ISBN: 978-973-1931-40-1

Alexandra Grigoroșoaia

Articol publicat pe cititoruldecarti.ro / sursă foto: editura Publica.

Efectul Proteus

Image

           Articolul The Proteus Effect: The Effect of Transformed Self-Representation on Behavior, publicat in revista Human Communication Research ISSN 0360-3989, prezinta in cele douazeci de pagini un studiu ce se concentreaza pe ideea ca indivizii isi modifica comportamentul in viata reala in functie de identitatea virtuala pe care o au.

           Acest articol a fost scris de doi cercetatori renumiti ce lucreaza in cadrul Departamentului de Comunicare al Universitatii Stanford, Nick Yee si Jeremy Bailenson. Amandoi sunt cunoscuti pentru analizele stiintifice referitoare la comportamentul indivizilor in mediul virtual, primul autor studiind comportamentul gamerilor din mediul virtual si publicand si studiul “The Proteus Paradox: How Online Games and Virtual Worlds Change Us–And How They Don’t”, in timp ce al doilea a publicat mai mult de 70 de articole pe teme de psihologie, comunicare si educatie, a colaborat frecvent cu US Army si Air Force si a scris cartea Infinite Reality.

            La inceputul acestui articol se aminteste de legatura acestui concept- efectul Proteus si originea lui mitologica. Zeul grec Proteus avea capacitatea de a citi viitorul si se putea metamorfoza in apa, pamant sau in alte animale pentru a evita intrebarile muritorilor. De aici a aparut adjectivul proteic, preluat de psihologie, ce se refera la capacitatea de a lua mai multe auto-reprezentari diferite.

           In articol se face diferenta intre efectul Proteus si diferite teorii cu care ar putea fi confundat acest concept, cum ar fi Side Theory care sustine ca indivizii vor adopta un anumit comportament in functie de normele grupului din care face parte individul, devenind mai agresiv daca considera ca asta se asteapta de la el. O alta teorie celebra este cea a confirmarii comportamentului ce dezvolta ideea conform careia un individ (denumit target) va adopta comportamentul pe care crede ca il asteapta un alt individ (denumit perceiver), astfel incat o femeie va fi mai deschisa si mai prietenoasa daca a fost perceputa de cealalta persoana drept atractiva.

            Cea mai interesanta parte a articolului mi s-a parut aceea unde sunt prezentate rezultatele studiilor efectuate referitoare la comportamentul indivizilor si concluziile care au reiesit din acestea. De asemenea, ipotezele de la care au pornit cele doua experimente realizate de autorii articolului, care au incercat sa vada daca repartizarea unui avatar atractiv, respectiv neatractiv sau a unuia inalt, respectiv scund are vreo influenta asupra comportamentului real al individului fata de cercetatorul implicat in experiment au generat concluzii mai mult decat neasteptate pentru mine.

           Insa, raman o multime de nelamuriri legate de acest efect, denumit Proteus, respectiv daca efectul este vizibil pe termen lung sau daca are un impact de moment si daca in timp un individ ce isi construieste o anumita identitate virtuala se va comporta in realitate diferit sau in acord cu ceea ce doreste sa fie.

           Articolul complet poate fi citit, accesand urmatorul link http://www.nickyee.com/pubs/Yee%20&%20Bailenson%20-%20Proteus%20Effect%20%28in%20press%29.pdf .

 

Izabela Ciobanu

 

Jurnalismul pentru dispozitive mobile

Image

Cartea “Notícias e Mobilidade”  grupează o serie de 17 lucrări prezentate în cadrul Congresului internațional “Jornalismo e Dispositivos Móveis”, ce a avut loc în noiembrie 2012 la Universidade da Beira Interior (UBI), în Covilhã, Portugalia. Specialiști portughezi, spanioli și brazilieni au adus în atenția jurnaliștilor și a publicului larg importanța crescândă a dispozitivelor mobile în noul ecosistem mass-media, oferind o privire profundă asupra jurnalimului pentru smartphone-uri, tablete, iPhone-uri sau iPad-uri.

Sub coordonarea lui João Canavilhas, profesor la UBI, volumul a fost organizat în patru capitole, respectiv: Un ecosistem în schimbare, De la hîrtie la ecranul tactil, Televiziune și mobilitate și în final, Design, interfețe, genuri și audiențe.

Prima parte, Un ecosistem în schimbare, abordează necesitatea dispozitivelor mobile în ecosistemul mediatic. Datorită caracteristicilor lor specifice de portabilitate, multimedialitate și ubicuitate, cercetătorii prevăd un mare potențial în această nouă arie din domeniul jurnalismului. Impactul cu tehnologiile de comunicare mobile determină o serie de modificări în industria conținutului, fiind analizate, cu precădere, cele care au loc la nivel de formate, limbaj, distribuție și consum. Astfel, “era post-PC” impune un nou rol utilizatorului și o redefinire a strategiilor în rândul mass-mediei și agențiilor de publicitate.

Cel de-al doilea capitol, De la hîrtie la ecranul tactil, se centrează pe oportunitățile găsite de presa scrisă în dispozitivele mobile. Pentru a depăși criza care afectează mijloacele de comunicare tradiționale, publicațiile se folosesc de tehnologiile mobile, prin dezvoltarea de aplicații și testarea de noi limbaje care le conferă vizibilitate. Specialiștii analizează cazurile unor publicații din Spania și Brazilia, precum El País, El Mundo, La Razón sau Veja, care reușesc să se diferențieze în acest sens. Însă, la fel cum se întâmpla și în primii ani de webjurnalism, există încă o mare confuzie în cadrul redacțiilor în ceea ce privește conținutul produs pentru dispozitivele mobile. Mai mult, avantajele percepute de utilizatori sunt legate mai degrabă de platformele de acces și nu de conținuturile propriu-zise ale publicațiior.

Lucrările din cel de-al treilea capitol, Televiziune și mobilitate, se axează pe modul în care televiziunile produc conținut pentru dispozitivele mobile. Deși există o ofertă destul de diversificată de aplicații jurnalistice, televiziunile nu profită nici pe departe de întreg potențialul tehnologiilor mobile, iar conținuturile nu par să difere mult de cele tradiționale. Cu toate acestea, există o preocupare majoră pentru convergența mediatică. Cercetătorii analizează în acest sens cazul televiziunii publice din Spania, RTVE, care în prezent își distribuie conținuturile prin intermediul tuturor dispozitivelor, de la televizor și calculator până la smartphone-uri și tablete.

În ultima parte, Design, interfețe, genuri și audiențe, sunt aduse în discuție diferite aspecte ale relației dintre  jurnalism și dispozitivele mobile, acestea din urmă fiind analizate ca instrumente de producție.  Specialiștii examinează, de asemenea, gradul în care dispozitivele mobile influențează conținuturile știrilor, apropiindu-le de conceptul de divertisment. Un alt aspect important, abordat în această parte, se referă la jurnalismul de proximitate care este din ce în ce mai vizibil și mai căutat în cadrul recepțiilor mobile.

În măsura în care dispozitivele mobile au devenit mijloacele preferate pentru știrile de ultimă oră, schimbarea obiceiurilor de consum este însoțită și de o reconfigurare a activității jurnalistului. După cum sublinia João Canavilhas, coordonatorul volumului, publicațiile au încetat să lucreze pentru masele de consumatori, acestea lucrând în schimb pentru „consumatorii individuali care doresc un anumit tip de informație, într-un anumit moment, deoarece se află într-un anumit loc”.

În acest context, volumul “Notícias e Mobilidade”  analizează toate schimbările survenite în jurnalism în urma impactului cu tehnologiile mobile, stabilind unele baze teoretice și aducând o contribuție importantă la discuția de specialitate din acest domeniu. Conceptele teoretice presărate de numeroase exemple și explicate într-un limbaj simplu fac din acest volum un text de referință, în special pentru toți cei care practică jurnalismul și produc conținut pentru dispozitivele mobile.

Cei interesați de lectura acestei cărți pot să o descarce gratuit (.pdf sau ePUB) de pe site-ul LabCom. Articolele se găsesc în carte în limbile portugheză, spaniolă sau engleză.

  • Titlu: Notícias e Mobilidade: O Jornalismo na Era dos Dispositivos Móveis
  • Autor: João Canavilhas (Org.)
  • Editura: Livros Labcom, Covilhã, UBI
  • Anul apariției: 2013
  • Număr pagini: 417
  • ISBN: 978-989-654-102-6

Despre sinele extins în public

Sa-intelegem-media

Titlu : „Să înțelegem media. Extensiile omului”
Autor : Marshall McLuhan
Publicată în 2011 la editura Curtea Veche
Traducere de Ovidiu George Vitan
Pagini: 488
Format: 14 x 20,5 cm

 

Marshall McLuhan (1911-1980) este un autor canadian de origine, ce s-a remarcat datorită teoriilor sale despre impactul media asupra omului din anii ’60. El este considerat un vizionar deoarece a anticipat World Wide Web-ul cu 30 de ani înaintea apariţiei sale, dar şi „moartea” presei scrise. McLuhan a făcut celebre aforismul „The medium is the message” şi sintagma „the global village”. Prin fraza „Toate formele media sunt fragmente ale sinelui nostru extins în domeniul public”, el devine un „vestitor al tehnoutopiei”.

Lucrarea porneşte de faptul că limbajul este prima tehnologie a omenirii, iar un mediu sau o tehnologie poate fi orice extensie a corpului uman. Atunci când Marshall McLuhan vorbeşte despre un mediu care transmite informaţie, nu se referă la fapte sau cunoştinţe, ci la răspunsul simţurilor noastre la acel mediu. Paradigma ideei de transport înţelese drept comunicare arată că fiecare formă de transport nu face doar acest lucru, ci traduce şi transformă expeditorul, receptorul şi mesajul, iar paradigma efectelor puternice susţine că neînţelegerea schimbărilor tehnologice şi a efectelor acestora îi poate transforma pe oameni în „victime media”.

Autorul face o distincţie între „cool medium”(joasă definiţie) în opoziţie cu „hot medium”(înaltă definiţie). Un chip vorbitor la televizor este un mediu rece supraîncălzit, iar un cuvânt tipărit pe o pagină este un mediu fierbinte suprarăcit. Mediul conferă putere prin crearea unor extensii, dar imobilizează şi paralizează prin ceea ce crează, comportându-se asemenea unui membru amputat de care cineva se serveşte, dar nu îl simte. Formele media înţelese ca extensii ale corpului nu numai că alterează raportul dintre simţurile noastre fizice, dar când se întrepătrund, creează noi efecte între ele. Oamenii devin imediat fascinaţi de orice extensie a lor făcută din alt material decât cel din care sunt făcuţi ei înşişi, lucru asemănător cu mitul lui Narcis.

Totuşi, o tehnologie nu poate să facă altceva decât să se adauge pe ea însăşi la ceea ce deja suntem. Orice invenţie sau tehnologie este o extensie sau o autoamputare a corpurilor noastre fizice. A privi sau utiliza orice extensie a noastră în formă tehnologică înseamnă s-o acceptăm, iar acceptând în permanenţă tehnologii, relaţionăm cu ele şi ne punem în postura de servomecanisme. De fapt, formele media sunt agenţii schimbării în contextul experienţei noastre în lume, al interacţiunii dintre noi, în modul în care ne folosim simţurile, simţuri pe care media le extinde. Orice mediu îşi exercită cel mai puternic efect schimbând forma, scara şi viteza relaţiilor umane. Răspunsul la puterea şi viteza sporită ale extensiilor corpului este dat de şi mai multe extensii. Dar un mediu nou nu îndepărtează sau înlocuieşte alt mediu, ci îi complică felul în care operează.

Orice tehnologie creează treptat un mediu înconjurător nou, iar aceste medii înconjurătoare nu sunt ambalaje pasive, ci procese active. Ceea este important este faptul că noul mediu înconjurător îl procesează pe cel vechi. În continuare, McLuhan realizează o comparaţie între era mecanică şi era electrică. Se arată că, de fapt, evoluţia tehnologică nu alterează numai obiceiurile vieţii, ci şi şabloanele gândirii şi evaluării umane. Tehnologia este şi ea, înaintea timpurilor sale, dacă luăm în considerare abilitatea de a recunoaşte ceea ce este de fapt. În ultimă instanţă, consecinţa oricărei tehnologii este crearea nevoii pentru acea tehnologie.

În viziunea autorului, următorul mediu, oricare ar fi acesta, va fi extensia conştiinţei, va include televiziunea şi conţinutul său, dar nu ca mediu, şi o va transforma într-o formă de artă. Computerul, ca un instrument de căutare şi comunicare va înlesni găsirea de informaţii, va duce la deprecierea bibliotecilor, va altera funcţia enciclopedică a individului şi va asigura transferul rapid al datelor printr-o linie privată cu scopul vâzării lor (apariţia internetului). Orice mijloc nou de transfer al informaţiilor va modifica orice structură de putere existentă. Un mediu nou nu este niciodată un adaos la unul vechi şi nici nu îl lasă netransformat pe cel vechi; el nu încetează să oprime media vechi până când nu le găseşte forme şi poziţii noi. McLuhan subliniază şi ideea că o nouă tehnologie pătrunde într-un mediu social şi nu încetează să se infiltreze până când nu sunt saturate toate instituţiile.

Fiecare tehnologie naşte noi presiuni şi necesităţi pentru fiinţele umane care au creat-o. Noua necesitate şi noua reacţie tehnologică s-au născut din faptul că am îmbrăţişat tehnologii deja existente, mergând spre un proces ce pare fără sfârşit. Toate înţelesurile se modifică din cauza accelerării, toate şabloanele interdependenţei personale şi politice se schimbă datorită oricărei accelerări a informaţiei. Sunt oameni care simt în mod acut că accelerarea a schimbat lumea prin modificarea formelor de interrelaţionare umană. Pentru cel care studiază structura media, orice detaliu din mozaicul total al lumii contemporare musteşte de o viaţă plină de înţelesuri, dar se poate aştepta oricând ca o nouă media, din orice perioadă, să fie clasificată drept falsă de către cei care au prins şablonul formelor media anterioare apariţiei sale.

Mihai Parfeni

Noile reguli de marketing și PR

Image

TitluNoile reguli de marketing și PR 

Subtitlu: Cum să ajungi direct la clienți prin rețelele de socializare, bloguri, comunicate de presă, site-uri video și marketing viral

Autor: David Meerman Scott

Editura: Publica, București

An: 2010

 

         Trăim într-o lume dominată de noile tehnologii, o lume în care internetul a devenit principala sursă de informație. Această eră a noilor tehnologii și lipsa catastrofală de timp impun noi reguli de afaceri. În aceste condiții, cum să construim o strategie de comunicare corectă pentru organizația noastră?Cum să dezvoltăm afacerea când rolul mijloacelor de comunicare tradiționale scade pe zi ce trece, iar prețurile pentru advertising mereu cresc? Noile reguli de marketing și PR propuse de David Meerman Scott, permit cu ajutorul unui buget redus și utilizarea unor instrumente de comunicare online, să ne adresăm unui potențial public aproape nelimitat și să îi determinăm pe reprezentanții mass-media să caute informații despre compania noastră.

            Scrisă pe un ton casual, cu umor și o multitudine de exemple interesante, această carte pune accent pe aspecte legate de promovarea online și reprezintă o colecție de reguli și idei a modului în care oamenii, folosind internetul, obțin o promovare pe scară largă a produselor și serviciilor lor. D. M. Scott reprezintă o dovadă reală că ideile conturate de el însuși în carte lucrează, deoarece aduce și exemple semnificative din experiența personală, cum ar fi faptul că având doar o cameră de filmat ieftină și un blog a schimbat imaginea companiei Microsoft. El a dat companiei o „față umană” filmând angajații de rând și povestind despre ei pe blog.    

            Nu se poate spune că autorul a descoperit ceva cu totul nou și neutilizat de nimeni până în prezent. La urma urmei, internetul există deja în jur de două decenii și este folosit de mulți „avansați” anume în scopul promovării și comercializării produselor lor. Cu toate acestea, Scott a fost anume acea persoană care a decis să structureze toate cunoștințele legate de marketingul și PR-ul online și să le formuleze în reguli și sfaturi simple în cartea sa. Câteva din regulile prezentate de autor sunt următoarele: să identificăm corect publicul țintă online al afacerii noastre; să elaborăm un plan de marketing eficient; să folosim rețelele sociale: să realizăm un blog atractiv; să determinăm cumpărarea cu ajutorul materialelor video și audio; să publicăm comunicate de presă; să utilizăm marketingul viral; să umplem site-ul oficial cu un conținut bun; să scriem texte adresate cumpărătorilor etc.

            Cartea se adresează specialiștilor din domeniul publicității, marketingului și al PR-ului, posesorilor de întreprinderi mici și mijlocii, precum și tuturor celor interesați de noile tehnologii de promovare a ideilor lor.

            Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut faptul că autorul compară internetul cu un oraș, în care site-urile sunt vitrinele magazinelor, site-urile mass-mediei tradiționale reprezintă ziarele orașului, social media ( rețelele de socializare, blogurile, forumurile ) sunt barurile orașului, cluburi private și petreceri cu cocktail-uri. Când îți imaginezi internetul în acest fel, devine mai ușor de înțeles că new media este locul unde oamenii vin să se distreze și să se relaxeze și astfel,  devine mult mai clar cum e mai bine să folosim instrumentele online.

             În concluzie, pot afirma că această carte merită citită, mai ales de persoanele care studiază sau activează în domeniul PR-ului și al marketingului, deoarece ea vine cu o serie de reguli și sfaturi utile pentru dezvoltarea unei afaceri și promovarea acesteia în mediul online. Autorul sugerează o nouă privire asupra bugetării campaniilor de marketing și comunicare și ne îndeamnă să ieșim din tipare pentru a ajunge pe platformele virtuale corespunzătoare și la publicul țintă vizat.

Liudmila Gheorghița