Computer mediated communication and the connection between virtual utopias and actual realities

Image

Articolul lui Cameron Richards în care vorbește despre comunicarea mediată de calculator și conexiunile care apar între utopiile virtuale și realitățile actuale, își focalizează, în mod deosebit, atenția asupra rolurilor potențiale viitoare ale noilor tehnologii (în mod special, internetul) și efectelor posibile asupra societății umane.

Autorul susține că spre deosebire de percepțiile dominante cu privire la rețelele globale de calculator ca o tehnologie de informații, alternativa se concentrează pe internet ca pe o media nouă și extinsă de comunicare umană și, într-adevar, ale unei comunități umane în continuă creștere.

Unul dintre motivele pentru care calculatoarele au devenit emblematice, pentru ceea ce Turkle vedea ca o paradigmă culturală largă, este dezvoltarea unei interfețe grafice care “ascunde” calculatorul și facilitează interacțiunea prin metafore vizuale (ex. Personajele Disney într-un program multimedia). De asemenea, Turkle discută în cartea lui Life on the Screen: Identity in the Age of the Internet cum utilizarea nickname-urilor și caracterelor în comunicarea mediată de calculator consolidează o noțiune de fragmentare a sinelui și a unei identități plurale care schimbă sensurile tradiționale ale sinelui unitar, individual.

În cercetarea sa asupra acestui subiect, autorul tratează și folosește părerile sau criticile altor oameni de știință care dezbat în lucrările lor aceeași tema, de aceea pe tot parcursul pledoariei sale face apel la mărturiile lor.

Revenind la Sheery Turkle, ea este de părere că toată mass-media de interacțiune și comunicare umană sunt tipuri de “oglinzi”, iar  fiecare interfață a unui calculator funcționează ca o oglindă culturală la o diversitate intrinsecă și un flux de identități umane.

Mai mulți critici pe care autorul îi menționează în articolul său sunt de părere că unii utilizatori ai comunicării mediate de calculator au devenit dependenți de chat-ul de pe internet și izolați social. Există, în același timp păreri care susțin că această comunicare mediată de calculator poate spori în mod productiv identitatea omului și a comunității și în mod automat dezvăluie elementele de bază ale comunicării interpersonale, aducând în centrul atenției procese fundamentale, care apar atunci când oamenii întalnesc sau dezvoltă relații bazându-se în principiu pe tastat mesaje ca macanism principal de expresie.

Foarte mulți dintre oamenii de știință amintiți, care sunt familirizați cu diferitele forme de comunicare mediată de calculator sprijină ideea conform căreia chat-ul disponibil pe internet încurajează interacțiunea umană care devine mai puțin inhibată, mai democratică și chiar, în mod paradoxal un obicei personal.

În general, comunicarea mediată de calculator reprezintă o media specifică care converge în mod unic funcțiile limbajului și tehnologiei ca o media simbolică și fizică sau instrumente (ale minții sau corpului) pentru interacțiunea omului cu lumea întreagă.

O implicație cheie care se pretează discuției pe această temă este că, după cum sugerează și Sherry Turkle, comunicarea mediată de calculator oferă o bază utilă pentru a recunoaște că toată experiența umană, cunoștințe și comunicare, este într-un fel sau altul reprezentată și mediată ca funcții ale limbajului și culturii – și prin urmare filtrată printr-un amestec de idei și așteptări preconcepute individuale și colective.

O astfel de viziune este regăsită și în percepția lui Baudrillard care consideră că oamenii și societățile în epoca contemporană sunt implicați într-o media electronică a comunicării care poate doar simula realitatea. Pentru Baudrillard, astazi oamenii traiesc din ce în ce mai mult și în mod inevitabil într-un fel de cultură mass-media globală, în care cuvintele și imaginile celorlalți s-au detașat nu doar prin reprezentările lor fizice ci si prin semnificații convenționale.

Problema simulării nu este doar atunci când oamenii vad acest lucru ca o realitate de sine stătătoare ci când aceștia tratează realitatea ca și o simulare. Pe de altă parte, este clar că dacă oamenii o sa suspende necredința lor sau pur și simplu vor întruchipa o atitudine de participare, simularea și activitatea virtuală care implică utilizarea de imaginație va fi un instrument puternic pentru învățarea și aplicarea actualelor abilități și cunoștințe – aceasta este, pentru a extinde “o zonă de confort” și familiaritate.

Se pare a fi destul de importantă recunoașterea faptului că spațiul cibernetic este, în primul sau în ultimul rând, o funcție a culturii și imaginației umane.

Computer mediated communication and the connection between virtual utopias and actual realities, Cameron Richards – Proceedings Cultural Attitudes Towards Communication and Technology ’98. University of Sydney, Australia, 173-184.

 

Anca Arhiri

Advertisements

Affective News and Networked Publics: The Rhythms of News Storytelling on #Egypt

Titlu: Affective News and Networked Publics: The Rhythms of News Storytelling on #Egypt

Autori: Zizi Papacharissi, Maria de Fatima Oliveira

Apărut în 2012 în Journal of Communication

Image

     Articolul “Affective News and Networked Publics” urmărește să evidențieze influența pe care a exercitat-o social media asupra oamenilor în timpul protestelor din Egipt și Libia din 2011. În acest studiu se pune accentul în special pe rețeaua de socializare Twitter  fiind observate și analizate forma și valoarea știrilor cu hashtagul #egipt care au fost postate între 25 ianuarie și 25 februarie 2011, înainte și după retragerea lui Hosni Mubarak.

     Cele două autoare susțin faptul că protestele din Egipt au fost organizate prin intermediul unei rețele complexe care combina Facebook-ul și Twitterul cu alte forme de comunicare interpersonală. Având în vedere că în această perioadă mainstream media a fost blocată, jurnaliștii au  fost intimidați iar accesul pe site-uri a fost controlat, Twitterul a fost singurul mijloc de comunicare care a generat conținut în timp real despre evenimentele din toiul crizei. Așadar, acest studiu explorează modul în care a fost utilizat Twitter-ul ca un mecanism generator de știri în timpul mișcărilor din Egipt și mai ales subliniază importanța existenței acestei rețele de socializare care a permis comunicarea și informarea atunci când principalele canale media au fost restrictionate sau controlate.

     În general, organizațiile de presă sau jurnaliștii utilizează rețeaua de socializare Twitter pentru a posta headline-urile celor mai importante știri apărute în cursul unei zile. Practic este preluată o știre din print sau tv și distribuită pe Twitter. Autoarele cred însă, că aceasta practică poate submina potențialul pe care rețeua de socializare îl are, deoarece aceasta funcționează cel mai bine în cazul situațiilor premeditate a cărei desfășurări de acțiuni se schimbă atât de repede încât televiziunile sau ziarele print nu au posibilitatea să preia și să dezvolte atât de repede subiectul.

     De asemenea, este precizat faptul că platforma de socializare Twitter este utilizată frecvent pentru a comunica cu publicul în timpul instabilităților politice. Spre exemplu, în timpul alegerilor din Nigeria din 2007 rețeaua de socializare a făcut posibilă participarea cetățenilor la discuțiile publice determinându-i să se mobilizeze și să supervizeze procesul electoral.

     Articolul oferă o imagine generală a situațiilor în care platformele de socializare au funcționat drept canal de comunicare în timpul unei crize, sau chiar au avut rolul de a informa în timp real. În țările în care media nu este credibilă, este controlată sau inaccesibilă platforme precum Twitter permit indivizilor să comunice, să se informeze și să contribuie la generarea știrilor. De când are loc acest fenomen, valoarea tradițională a știrii a fost modificată. Tweet-urile sunt o combinație de emoție cu opinie, de fapte cu dramă, rezultând astfel o relatare subiectivă și interpretată a evenimentelor. Din acest motiv, autoarele au creat conceptul de affective news streams pentru a descrie cum știrile de pe Twitter sunt construite din subiectivitatea experienței, opinia și emoția ambientului de la fața locului. Toate acestea combinate au un impact foarte mare asupra comunității determinând-o să reacționeze așa cum s-a întâmplat și în timpul protestelor din Egipt.

     Este un articol în care este expusă foarte bine diferența dintre știrile din old media și cele generate pe rețelele de socializare. De asemenea, sunt prezentate avantajele dar și dezavantajele comunicării prin intermediul platformelor de socializare, fiind subliniată ideea că relatările evenimentelor de pe aceste rețele produc mai mult impact asupra publicului față de cele din media tradițională.

Ascultătorii tăcuți: evoluția datelor personale și divulgarea lor pe Facebook

Image

Titlul: Silent Listeners: The Evolution of Privacy and Disclosure on Facebook

Autori: Fred Stutzman, Ralph Gross, Alessandro Acquisti

Apărut în 2012 în Journal of Privacy and Confidentiality: Vol. 4, Article 2.

Numărul de pagini: 36

Studiul „Ascultătorii tăcuți: evoluția datelor personale și divulgarea lor pe Facebook” are la bază o cercetare asupra setărilor de confidențialitate a 5076 de utilizatori Facebook, care au făcut parte din rețeaua de Facebook a Universității Carnegie Mellon (Statele Unite ale Americii), între 2005 și 2011, și are scopul de a scoate în evidență faptul că modificările aduse politicii de confidențialitate și setărilor interfaței Facebook de-a lungul timpului au dus la creșterea datelor personale furnizate de către utilizatori “ascultătorilor tăcuți” ai rețelei de socializare, cum ar fi site-ul în sine, aplicații de la terți și agenții de publicitate.

În 2011, Facebook a dezvăluit faptul că suma de informații împărtăşite de către un utilizator pe Facebook s-a dublat în fiecare an, deşi în timp utilizatorii au devenit tot mai selectivi în ceea ce privește divulgarea datele personale. Probele prezentate de cercetători ridică semne de întrebare asupra gradului de conștientizare și intenționalitate a utilizatorilor care împărtăşesc tot mai multe informații cu caracter personal ”ascultătorilor tăcuți”.

Din analizele autorilor reiese că de-a lungul timpului am ajuns să împartășim tot mai multe informații personale și nu doar cu prietenii.  În primul rând reteau de socializare Facebook în sine este cea care îţi poate accesa informaţii personale, precum ar fi datele de conectare sau vizitare. În al doilea rând aplicaţiile cer accesul la informaţiile de bază precum şi cele private ale unui utilizator, şi în al treilea rând agențiile de publicitate de pe Facebook, care desi nu au acces direct la date, pot alege cui sa i se adreseaze publicitatea efectiv. Spre exemplu direcţionarea unui anunţ ce afișează o invitație pentru a participa la un studiu ştiinţific pentru femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 de ani, cu o adresă IP din Italia, aplicând 2 cuvinte cheie în italiană (sarcină şi naştere) din câmpul likes.

Studiul este structurat pe capitole, cercetătorii colectând date cantitatave și calitative pentru a demonstra prin prisma unui grup de membri Facebook cum s-a schimbat comportamentul de divulgare a informațiilor vieții private odata cu evoluția rețelelor sociale. Au construit o bază de date longitudinala de informații publice dezvăluite în cadrul Carnegie Mellon University Facebook  prin capturi ale rețelei pe o perioadă de șapte ani, pentru a examina comportamentul unor utilizatori timpurii ai Facebook-ului. Analizând ce aceștia împărtășeau pe conturile lor, cu cine, și cum acest comportament s-a schimbat de a lungul timpului. Datele au fost colectate din punctul de vedere al unui  membru fără legături de prietenie al rețelei universității, din considerente de confidențialitate și de control, și pentru a nu confunda informațiile care pot fi atribuite conexiunilor de prietenie.

Autorii ajung la concluzia că pe măsură ce timpul trece, utilizatorii Facebook din studiul lor au afișat o creştere a gradului de intimitate, împărtășind mai puţine date cu caracter personal cu cei care nu le erau prieteni.  Însă modificările interfaței Facebook nu au dus la împărtășirea de mai puţine înformații, dimpotrivă, s-a constatat că suma și aria de informații personale pe care utilizatorii le-o dezvăluie doar prietenilor a crescut de-a lungul timpului și că acest lucru a asigurat  de asemenea accesul la aceste informaţii a “ascultătorilor tăcuți” . Uneori, acest lucru a avut loc fără ca utilizatorii  să-şi dea consimțământul explicit sau fără ca aceştia  să conștientientizeze divulgarea informaţiilor.

Din 2005 pâna în 2009, în timp ce Facebook creștea în popularitate și noi caracteristici erau adăugate, numărul de informaţii pe care persoanele studiate le făceau publice a scăzut. Însă în 2010 cercetătorii observă o inversare a tendinței de a împărtăşi anumite tipuri de informaţii şi au arătat că optimizarea interfaței de confidențialitate din decembrie 2009 a făcut modificări care au dus la creşterea datelor.  Schimbările s-au dovedit confuze pentru mulţi utilizatori, care au făcut publice anumite informații pe care doreau să le ţină private. De exemplu, conexiunile cu paginile Facebook, care până atunci erau private, au devenit publice. De asemenea rețeaua socială a triplat în perioada 2005- 2012 câmpurile de date pe care utilizatorii trebuie să le completeze. Anumite câmpuri de date au devenit dinamice, precum actualizarea statusului,  a fost introdus Timeline-ul în 2011, încurajând utilizatorii să completeze istoricul personal. Aplicațiile cer accesarea datelor personale şi pot posta în numele utilizatorului. Utilizatorii-prieteni pot să se eticheteze unul pe altul, permițând efectiv unui utilizator să posteze informații despre un “prieten.”

În linii mari,  rezultatele cercetării scot în evidență tensiunea dintre opțiunile de confidențialitate ca expresii ale preferințelor subiective individuale și rolul mediului social al unei rețele de socializare. Acest studiu nu a primit finanțare de la Facebook sau de la rivalii săi.  O limitare a acestui studiu este faptul că nu poate reflecta un eșantion aleatoriu de utilizatori actuali ai Facebook-ului, prin urmare, nu poate fi vorba de o extrapolare la nivelul tuturor utilizatorilor rețelei de socializare. Pe de altă parte însă, oferă un studiu fără precedent, efectuat pe termen lung, care vizează evoluția vieții private și a comportamentului de divulgare a informațiilor personale pe o rețea de socializare.

Articolul integral îl puteți citi aici (.pdf).

Mass-media și democrația în România postcomunistă

Pe fundalul unor evenimente politice din ce în ce mai intens comentate în mediile virtuale, reeditarea în 2013 a volumului Mass-media și democrația în România postcomunistă  pare inspirată. Sub coordonarea lui Șandru Daniel și a lui Sorin Bocancea, el reunește puncte  de vedere diferite – uneori chiar contradictorii – ale teoreticienilor, analiștilor politici, sociologilor, ale specialiştilor în comunicarea mediatică, ale jurnaliştilor şi, nu în ultimă instanţă, pe cele ale juriştilor, toți fiind preocupaţi să dezbată problema libertăţii presei în contexte constituţionale specifice.

Finalitatea atinsă a acestui demers constă în a surprinde relaţia dintre evoluţia mass-media şi aceea a regimului politic românesc pe parcursul ultimelor două decenii, lucru realizat deoarece volumul atinge, după cum remarcă însuși Liviu Antonesei, un ,,efect al întregului”.

Așadar, suntem în fața unui demers interdisciplinar a cărui structură a fost gândită în cinci părți, astfel: capitolul incipient include contribuţiile lui Adrian-Paul Iliescu, Goerge Bondor, Cristian Bocancea, Constantin Ilaş, a Anei-Maria Ambrosă şi a Ionelei Boşoteanu, el vizând unul dintre procesele consubstanţiale evoluţiei tinerei democraţii româneşti postdecembriste  – configurarea spaţiului public. Alături de alte păreri pertinente, atrage capitolul New media şi democraţia, semnat de Ionela Boşoteanu, aici tratându-se sintetic raportul dintre New Media şi internet, implicaţiile social-media – democratizarea  prin socializare.

Partea secundă se concentrează asupra evoluţiei mass-media pe parcursul tranziţiei politice, aspect analizat în capitole semnate de Daniel Şandru, Sorin Bocancea, Tudor Pitulac, Ivona Burduja şi Alina Hurubean. În cea de a treia parte, contribuţiile ale căror autori sunt Sabin Drăgulin, Livia Durac, Ioan Milică şi Sorin Cristian Semeniuc sunt reunite sub umbrela interesului acordat diverselor caracteristici ale comunicării mediatice în postcomunism, iar partea a patra aduce în atenţie contururile pieţei media din România contemporană, prin intermediul capitolelor semnate de Liviu Antonesei, Adrian Marius Tompea, Andrei Cucu şi Anca Teodora Tompea.

Finalul volumului pune în discuţie relaţia dintre democraţia şi mass-media postcomuniste în context european, propunându-și o dublă perspectivă: printr-o orientare centrată pe teoria relaţiilor internaţionale (capitolul lui Bogdan Ştefanachi) şi, respectiv, printr-o abordare de factură juridică (prin contribuţia semnată de Dan Drugă şi Larisa Demeter).

            Indiferent dacă beneficiarul acestui volum este vreun neofit sau un specialist în domeniile mai sus menționate, utilitatea studiului său este incontestabilă în încercarea de interpretare realistă a societății românești contemporane.

 

Editura INSTITUTUL EUROPEAN

Ediția 2011

Coordonatori: Șandru Daniel și Sorin Bocancea

Irina Iacomi

New media, new problem? Alcohol, young people and the internet

New media este mediu favorizant al dezvoltării consumului de alcool. Concluzia studiului inițiat de Alcohol Concern (national agency on alcohol misuse campaigning for effective alcohol policy and improved services for people whose lives are affected by alcohol-related problems) pare a fi foarte bine fundamentată pe cercetarea întreprinsă de aceștia în mediul virtual. Rețelele de socializare, denumite generic SNSs (Social Networking Sites) promovează normalizarea viciilor și le facilitează popularizarea în rândul tinerilor, astfel încât, comportamentul băutorilor intră în normalitate. Mai mult decât atât, companiile producătoare de băuturi alcoolice au identificat potențialul pe care social media îl are în mărirea numărului de consumatori prin promovare. Problematic este că numărul copiilor care accesează periodic paginile oficiale ale acestor companii este în creștere.

Preferința adolescenților se îndreaptă spre construirea unei percepții generale favorabile despre activitatea lor din ce în ce mai frecventă. Cei aflați în stare de ebrietate sunt amuzanți, fac deliciul prietenilor dornici de distracție, drept urmare postează imagini sau filmulețe înfățișându-i în diferinte stări de ebrietate. O analiză a rețelelor de socializare reliefează faptul că un număr mare de postări care promovează consumul de alcool aparține minorilor. Fenomenul se normalizează, iar consumatorii se solidarizează în grupuri. Cu alte cuvinte, cu cât suntem mai expuși la imagini și mesaje de acest fel, cu atât apare mai  des comportamentul de acceptare.

Starea de ebrietate suferă normalizare, promovarea alcoolului e în creștere. Ce diferențiază new media de old media? În online, mai mult decât în media tradiționale, reclamele și mesajele sunt mult mai frecvente și agresive.

The volume of online alcohol adverts in the UK almost doubled between 2007 and 2008, and it has been reported that,  in 2009, online advertising expenditure overtook television expenditure in the UK for the first time.

Un simplu search pe YouTube după cuvântul intoxication produce mii de rezultate, cele mai multe fiind postări ale indivizilor care s-au filmat în timp ce consumau alcool (“…filming yourself while being drunk is awesome…”).

Meanwhile, “the ultimate drunk people  compilation video ever” has received over 39  million views.

Adevărata problemă e nivelul de receptivitate crescut al unora si adoptarea unui comportament similar.

Bineînțeles, aici intervine liberul arbitru, aspect pe care articolul nu îl amintește. Indiferent de mesajele provenite din mediul extern, îi revine individului sarcina de a face alegeri.

http://www.alcoholconcern.org.uk/assets/files/Wales%20factsheets/New%20%20media,%20new%20problem.pdf

Ana-Maria Durilă

Efectul Proteus

Image

           Articolul The Proteus Effect: The Effect of Transformed Self-Representation on Behavior, publicat in revista Human Communication Research ISSN 0360-3989, prezinta in cele douazeci de pagini un studiu ce se concentreaza pe ideea ca indivizii isi modifica comportamentul in viata reala in functie de identitatea virtuala pe care o au.

           Acest articol a fost scris de doi cercetatori renumiti ce lucreaza in cadrul Departamentului de Comunicare al Universitatii Stanford, Nick Yee si Jeremy Bailenson. Amandoi sunt cunoscuti pentru analizele stiintifice referitoare la comportamentul indivizilor in mediul virtual, primul autor studiind comportamentul gamerilor din mediul virtual si publicand si studiul “The Proteus Paradox: How Online Games and Virtual Worlds Change Us–And How They Don’t”, in timp ce al doilea a publicat mai mult de 70 de articole pe teme de psihologie, comunicare si educatie, a colaborat frecvent cu US Army si Air Force si a scris cartea Infinite Reality.

            La inceputul acestui articol se aminteste de legatura acestui concept- efectul Proteus si originea lui mitologica. Zeul grec Proteus avea capacitatea de a citi viitorul si se putea metamorfoza in apa, pamant sau in alte animale pentru a evita intrebarile muritorilor. De aici a aparut adjectivul proteic, preluat de psihologie, ce se refera la capacitatea de a lua mai multe auto-reprezentari diferite.

           In articol se face diferenta intre efectul Proteus si diferite teorii cu care ar putea fi confundat acest concept, cum ar fi Side Theory care sustine ca indivizii vor adopta un anumit comportament in functie de normele grupului din care face parte individul, devenind mai agresiv daca considera ca asta se asteapta de la el. O alta teorie celebra este cea a confirmarii comportamentului ce dezvolta ideea conform careia un individ (denumit target) va adopta comportamentul pe care crede ca il asteapta un alt individ (denumit perceiver), astfel incat o femeie va fi mai deschisa si mai prietenoasa daca a fost perceputa de cealalta persoana drept atractiva.

            Cea mai interesanta parte a articolului mi s-a parut aceea unde sunt prezentate rezultatele studiilor efectuate referitoare la comportamentul indivizilor si concluziile care au reiesit din acestea. De asemenea, ipotezele de la care au pornit cele doua experimente realizate de autorii articolului, care au incercat sa vada daca repartizarea unui avatar atractiv, respectiv neatractiv sau a unuia inalt, respectiv scund are vreo influenta asupra comportamentului real al individului fata de cercetatorul implicat in experiment au generat concluzii mai mult decat neasteptate pentru mine.

           Insa, raman o multime de nelamuriri legate de acest efect, denumit Proteus, respectiv daca efectul este vizibil pe termen lung sau daca are un impact de moment si daca in timp un individ ce isi construieste o anumita identitate virtuala se va comporta in realitate diferit sau in acord cu ceea ce doreste sa fie.

           Articolul complet poate fi citit, accesand urmatorul link http://www.nickyee.com/pubs/Yee%20&%20Bailenson%20-%20Proteus%20Effect%20%28in%20press%29.pdf .

 

Izabela Ciobanu

 

Noile reguli de marketing și PR

Image

TitluNoile reguli de marketing și PR 

Subtitlu: Cum să ajungi direct la clienți prin rețelele de socializare, bloguri, comunicate de presă, site-uri video și marketing viral

Autor: David Meerman Scott

Editura: Publica, București

An: 2010

 

         Trăim într-o lume dominată de noile tehnologii, o lume în care internetul a devenit principala sursă de informație. Această eră a noilor tehnologii și lipsa catastrofală de timp impun noi reguli de afaceri. În aceste condiții, cum să construim o strategie de comunicare corectă pentru organizația noastră?Cum să dezvoltăm afacerea când rolul mijloacelor de comunicare tradiționale scade pe zi ce trece, iar prețurile pentru advertising mereu cresc? Noile reguli de marketing și PR propuse de David Meerman Scott, permit cu ajutorul unui buget redus și utilizarea unor instrumente de comunicare online, să ne adresăm unui potențial public aproape nelimitat și să îi determinăm pe reprezentanții mass-media să caute informații despre compania noastră.

            Scrisă pe un ton casual, cu umor și o multitudine de exemple interesante, această carte pune accent pe aspecte legate de promovarea online și reprezintă o colecție de reguli și idei a modului în care oamenii, folosind internetul, obțin o promovare pe scară largă a produselor și serviciilor lor. D. M. Scott reprezintă o dovadă reală că ideile conturate de el însuși în carte lucrează, deoarece aduce și exemple semnificative din experiența personală, cum ar fi faptul că având doar o cameră de filmat ieftină și un blog a schimbat imaginea companiei Microsoft. El a dat companiei o „față umană” filmând angajații de rând și povestind despre ei pe blog.    

            Nu se poate spune că autorul a descoperit ceva cu totul nou și neutilizat de nimeni până în prezent. La urma urmei, internetul există deja în jur de două decenii și este folosit de mulți „avansați” anume în scopul promovării și comercializării produselor lor. Cu toate acestea, Scott a fost anume acea persoană care a decis să structureze toate cunoștințele legate de marketingul și PR-ul online și să le formuleze în reguli și sfaturi simple în cartea sa. Câteva din regulile prezentate de autor sunt următoarele: să identificăm corect publicul țintă online al afacerii noastre; să elaborăm un plan de marketing eficient; să folosim rețelele sociale: să realizăm un blog atractiv; să determinăm cumpărarea cu ajutorul materialelor video și audio; să publicăm comunicate de presă; să utilizăm marketingul viral; să umplem site-ul oficial cu un conținut bun; să scriem texte adresate cumpărătorilor etc.

            Cartea se adresează specialiștilor din domeniul publicității, marketingului și al PR-ului, posesorilor de întreprinderi mici și mijlocii, precum și tuturor celor interesați de noile tehnologii de promovare a ideilor lor.

            Mie personal, cel mai mult mi-a plăcut faptul că autorul compară internetul cu un oraș, în care site-urile sunt vitrinele magazinelor, site-urile mass-mediei tradiționale reprezintă ziarele orașului, social media ( rețelele de socializare, blogurile, forumurile ) sunt barurile orașului, cluburi private și petreceri cu cocktail-uri. Când îți imaginezi internetul în acest fel, devine mai ușor de înțeles că new media este locul unde oamenii vin să se distreze și să se relaxeze și astfel,  devine mult mai clar cum e mai bine să folosim instrumentele online.

             În concluzie, pot afirma că această carte merită citită, mai ales de persoanele care studiază sau activează în domeniul PR-ului și al marketingului, deoarece ea vine cu o serie de reguli și sfaturi utile pentru dezvoltarea unei afaceri și promovarea acesteia în mediul online. Autorul sugerează o nouă privire asupra bugetării campaniilor de marketing și comunicare și ne îndeamnă să ieșim din tipare pentru a ajunge pe platformele virtuale corespunzătoare și la publicul țintă vizat.

Liudmila Gheorghița