Hanging Out, Messing Around and Geeking Out: Kids Living and Learning with New Media

Kids_Living_and_Learning_with_New_Media

Tehnologia computerizată a deschis o nouă eră pentru mass-media, aducând cu sine promisiuni, dar și neliniști în ceea ce privește efectul acesteia asupra dezvoltării copiilor. Cartea „Hanging Out, Messing Around and Geeking Out: Kids Living and Learning with New Media”, scrisă de Mizuko Ito împreună cu alți colaboratori, face parte dintr-o serie publicată de Fundația MacArthur pe tema impactului Mediei și Învățământului Digitale asupra tinerilor și copiilor. Mizuko Ito este un antropolog cultural de origine japoneză, cercetător asociat al Institutului de Cercetări Umaniste de la Universitatea Irvine din California.

Cele 7 capitole ale lucrării sunt grupate conceptual în trei domenii fundamentale rezultate dintr-o nouă și interesantă clasificare a practicilor zilnice ale tinerilor din era virtuală: „hanging out”, „messing around” și „geeking out”, luând în considerare, simultan, interesul, motivația, experiența în diferitele „componente” ale new media și evoluția tehnologiei din perspectiva tinerilor. Autorii țin să menționeze că aceste categorii nu sunt rigide, limitele nu sunt foarte clare. După cum o să putem observa pe parcursul cărții, multe dintre activitățile tinerilor se încadrează în același timp în mai multe categorii (jocurie sunt și o modalitate de relaxare, dar și o formă de a petrece timpul cu ceilalți).

Cartea își canalizează atenția asupra modului în care new media influențeză activitățile cotidiene ale tinerilor, atât în interiorul sistemului educațional, cât și în afara lui, și forma în care au evoluat relațiile tinerilor cu adulții în era comunicării virtuale, scoțând în evidență rolul său în modelarea caracterelor umane. Cele 23 de studii de caz ce stau la baza cercetării nu scot în evidență doar implicațiile psihosociale ale new media, ci și consecințele culturale ale noilor tehnologii, mai exact, formarea unei noi culturi a tinerilor, mult diferită de cea a adulților; prin urmare surprinde și perspectivele diferite ale celor două categorii de vârste de a privi media digitală.

De-a lungul lucrării este evidențiat mediul tehnologic, social și cultural în care tinerii produc, consumă și împărtășesc new media. Se realizeară o minuțioasă și argumentată trecere în revistă a principalelor activități pe care tinerii le întrețin în new media în funcție de cele trei domenii, evidențiindu-se cauzele ce au condus la preferința mediului virtual în detrimentul celui real și avantajele pe care  tehnologiile contemporane le oferă tinerilor.

Autorii observă că noile media și-au pus amprenta asupra tuturor componentelor vieții cotidiene. Influențează prietenia, intimitatea, familia, modalitățile de recreere și chiar munca. Studiul de față este foarte util adulților (profesorilor și părinților) pentru a înțelege mai bine, mai profund cauzele ce au dus la modificarea comportamentelor tinerilor. Cercetătorii nu privesc new media ca fiind o forță externă cu o logică internă proprie, ce influențează societatea, cultura sau indivizii, ci mai degrabă ca o manifestare a relațiilor sociale și culturale care oferă noi posibilități de expresie.

„Prietenia”, „Intimitatea” și „Familia” se încadrează din punct de vedere conceptual în prima categorie, motivația principală a tinerilor utilizatori de noile media fiind socializarea.  Aceste capitole realizează o radiografie a relațiilor interpersonale sub influența social media. New media oglindește și accentuează relațiile din realitate. Natura relațiilor este aceeași, ceea ce se schimbă este intensitatea implicării stârnind astfel îngrijorare în rândul adulților determinându-i să ia măsuri. Autorii surprind aspecte privind motivațiile ce țin de sfera prieteniei și a relațiilor de dragoste, efectele pe termen lung ale socializării virtuale, implicațiile psihologice, vulnerabilitățile și comportamentele tinerilor, printr-un studiu asupra conceptului de „prieten” (extins și în aria relațiilor amoroase) în sfera rețelelor de socializare (axându-se asupra Facebook și MySpace). În acest ultim capitol din primul domeniu, autorii evidențiază faptul că new media a pătruns profund, până la celulă (a societății), în viața indivizilor contemporani. Capitolul surprinde modul în care s-au modificat comportamentele în interiorul familiei și atitudinile părinților (îngrijorarea sau dimpotrivă, acceptarea) și măsurile luate cu privire la new media. Cum părinții sunt cei care educă, îndrumă, îi învață pe copii normele morale, lucrarea subliniază rolul familiei în formarea practicilor cotidiene ce implică noile tehnologii. Autorii tratează new media din perspectiva conflictului dintre părinți și copiii (în termeni de acces, control, negociere, compromisuri, limite) și între copii.

Capitolul al V-lea reliefează acea partea a activităților zilnice de relaxare, pierdere a timpului („messing aroud”). Jocurile intens blamate de părinți, privite doar ca o cale de ajunge un perde-vara, ca o alternativă periculoasă, ce corupe și crează dependență, sunt puse în această carte într-o lumină favorabilă, reprezentând, mai degrabă, mijloace de învățare și de exprimare a propriei identități – jocul privit ca o dimensiune a schimbului „hipersocial” (p.227). Jocurile devin instrumente ce facilitează interacțiunea între prieteni, dar și între copii și adulți (jocurile sunt văzute ca o formă de a petrece timp în familie „Games are shown to be social tools that, in various ways, socially connect people of the current and precious generation. It’s like parents reading their children (…) bedtime stories” p.209). Toate acestea din urmă diferă în funcție de tipologia jocului și cartea aduce în discuții aceste diferențe.

În ultima parte a cărții se face trecerea către cea din urmă categorie – geeking out. Aceasta surprinde modul în care tinerii se implică, într-o formă mai mult sau mai puțin profesională, în procesul de creare a conținutului online: muzica digitală, share-ul fotografiilor și al filmulețelor, arta digitală, realizarea profilurilor de pe rețelele de socializare etc. și beneficiile sociale și psihologice pe care acestea le comportă. Un alt element interesant, dezbătut în această parte, este atitudinea școlii față de aceste activități ale tinerilor.

Practicile analizate până acum pot reprezenta o modalitate non-formală de învățare, de dobândire a unor competențe și abilitătăți. În ultimul capitol al cărții „Munca”, autorii evidențiază tocmai rolul pe care new media îl are ca mijloc de învățare și ca oportunitate de dezvoltare personală, de auto-depășire. Autorii vorbesc în această parte în termeni de traninig, voluntariat, antreprenoriat, freelancing, de companie online, toate acestea fiind reglementate de statutul socio-economic și mediul din care tinerii face parte.

În concluzie, cartea cartografiază activitățile tinerilor îndrăgostiți de new media, evidențiind rolul noilor tehnologii în formarea generațiilor fragede. Prin influența sa asupra tuturor dimensiunilor vieții, media digitală devine un veritabil mediu de învățare informală, prin care tinerii își dezvoltă abilitățile sociale, tehnice și de creație, se cunosc mai bine pe sine însuși și pe cei din jur și încep să își clădească viitorul.

Ioana Tauciuc

Sursa fotografiei: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kids_Living_and_Learning_with_New_Media.jpg

New Media – între critică și paradoxuri

Articolul “Artifacts and Paradoxes in New Media” al lui Robert E. Rice propune o viziune pozitivă asupra potențialului pe care îl au New Media, aducând o critică susținută asupra modalității în care a fost analizată până acum această sferă a comunicării – atenția cercetătorilor fiind acordată mediului ca întreg și nu dimensiunii atributelor pe care acesta le are. Autorul aduce în discuție, într-o primă parte, ideea de comunicare ca artefact – cu sensul de “lucru” creat artificial; iar în a doua parte a articolului analizează paradoxurile care apar în New Media pentru a sublinia similaritatea acesteia cu celelalte media tradiționale. Continue reading

La ce sunt bune Facebook , LinkedIn si Twitter ?

 

How to Use Social Media in Your Job Search

http://jobsearch.about.com/od/networking/a/socialmedia.htm

 

Am gasit pe  acest site : jobsearch.about.com ,  un articol foarte interesant scris de  Rachel Levy ,  in care e vorbeste despre cum ne pot fi folos site-urile din ramura Social Media : Facebook , Twitter , LinkedIn  .

Ea prezinta in acest articol niste idei despre cum putem folosi  toate aceste site-uri de socializare nu doar pentru a ne relaxa sau a socializa pur si simplu , dar si pentru a gasi un job sau un job mai bun.

Cu o experienta de peste 10 ani in marketing, produse de consum  si social media  ea pune in valoare niste aspecte importante ce pot fi de folos in cautarea unui nou job – cu totii stim ca acest lucru este  de mare actualitate peste tot in lume .

Rachel Levy prezinta  in articolul sau  , cateva avantaje ce trebuie luate in considerare atunci cand cineva cauta un job .

Ea vorbeste despre LinkedIn ,   Facebook , Twitter si despre cum ne putem folosi de acestea pentru a gasi un job .

Despre LinkedIn aflam ca ne ajuta sa pastram legatura cu persoanele cunoscute , dar si ca este o buna modalitate de a ne imprieteni cu cei care ofera locuri de munca .

In LinkedIn putem cauta joburi prin mai multe modalitati :

  • Cautarea unei companii
  • Prin e-mail
  • Conectarea la blogul personal
  • Conectar cu Twitter

Totodata ea ne prezinta si exemplul lui Warren Sukernek  care si-a gasit un job la Radian6  cu ajutorul Twitterului.

Pentru LinkedIn  Warren  propune:

  • Recomandari
  • Updatarea frecventa a statusului

Rachel considera ca partea interesanta a Twitterului este ca iti permite sa te imprietenesti si cu persoane necunoscute  in functie de interesele comune, ceea ce este un lucru bun.

Nu se stie niciodata peste cine vei da si cum iti va influenta acea persoana cariera si viata .

Pe Twitter , Rachel ne spune ca  putem gasi un job folosindu-ne de instrumentele pe care Twitterul ni le ofera : Twellow  , postarile despre  unu job .

Chiar si simpla comunicare pe Twitter poate fi de folos in aflarea  unor informatii despre un job.

In ceea ce priveste Facebook actiunile sunt similare: updatarea statusului, posturi de pe blog , folosirea de notite si taguirea de prieteni.

In articolul pe care ea il scrie despre social media : Facebook, Twitter  si , LinkedIn ,  Rachel  prezinta argumente convingatoare ce te vor determina sa iti faci un cont de LinkedIn ( cazul meu) sau sa iti  actualizezi mai des profilul si informatiile si statusurile  de pe aceste conturi.

Desi este un articol scurt ,este un articol la subiect care iti prezinta exact ce ai nevoie sa stii . Ce este foarte convingator, este faptul ca ne prezinta situatia unei persoane  care  a reusit sa isi gaseasca un loc de munca cu ajutorul Twitterului  . Bineinteles ca a avut inspiratia sa ceara de la el cateva sfaturi pentru care pot fi folositoare.

Dupa cum reiese  si din articolul acesta , site-urile de socializare din noua epoca New Media  ne pot ajuta si la altceva in afara de simpla socializare si poate vor rezolva o problema cu care se confrumta majoritatea lumii: gasirea unui loc de munca sau  gasirea unui loc de munca mai bun .

Din acest articol observam ca aceasta practica este mai des intalnita in tarile din afara decat in Romania .  Sa speram ca prin dezvoltarea  ramurei Social Media si New Media ,  vom putea imbunatati  ceva  si la noi in tara .

Incercand sa inchei cu o nota optimista cum imi sade mie bine  aplic cunoscuta zicala : Nu stii niciodata de unde sare iepurele .

 

Ana Elena Patrau

 

 

 

 

New media şi noile metode de învăţare


Autori: Jenkins, Henry, Katie Clinton, Ravi Purushotma, Alice J. Robison şi Margaret Weigel

Anul publicării: 2006

Titlul lucrării:

Confronting the Challenges of Participatory Culture: Media Education of the 21st Century

Chicago, The MacArthur Foundation
Copyright © 2006 The John D. and Catherine T. MacArthur Foundation.

Când vine vorba de tehnologiile new-media şi potenţialul acestora de a încuraja cultura participativă, educatorii, profesorii şi în general formatorii se confruntă cu un peisaj în continuă schimbare. În această lucrare, Henry Jenkins, director al Comparative Media Studies Department la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, explorează noi câmpuri de lucru pentru comunicarea într-o cultură participativă.

Autorul defineşte cultura participativă ca fiind un mediu ce nu impune bariere expresiilor artistice şi participării civice, sprijinind împărtăşirea creaţiilor şi diseminând experienţa către părţile novice. Membrii culturii participative cred cu adevărat în contribuţie, stabilind un nivel ridicat al legăturilor sociale. Cultura participativă poate lua diverse forme: afilieri (autorul oferă exemplul comunităţilor on-line), expresia artistică (prin new media), rezolvarea problemelor într-un mod cooperativ, circulaţia informaţiei, împărtăşirea ei.

Acest model cultural răspândit în new media poate oferi beneficii nenumărate când vine vorba de împărtăşirea informaţiei şi cunoştinţelor din punct de vedere pedagogic. Profesorii pot transforma accesul la tehnologie într-o oportunitate reală de a dezvolta abilităţile comunicative, sociale, civice sau de învăţare ale tinerilor.

Şcolile private, în special cele cu program prelungit, au început deja să acorde o deosebită atenţie dezvoltării competenţelor sociale pe care tinerii le pot folosi în mediul on-line.

Iată setul de abilităţi asupra cărora şcolile ar trebui să se concentreze în mod deosebit:

Play — capacitatea de a te familiariza cu un mediu complet nou ca metodă de rezolvare a problemelor;

Performance — capacitatea de a adopta o nouă identitate din raţiuni de improvizaţie;

Simulation — capacitatea de a interpreta şi construi modele dinamice din lumea reală;

Appropriation — capacitatea de a selecta şi reuni materiale din surse diverse;

Multitasking — abilitatea de a lucra într-un mediu şi de a-ţi muta atenţia către detalii exterioare;

Alte abilităţi ce trebuie menţionate ar fi: Distributed Cognition, Collective Intelligence, Judgment , Transmedia Navigation, Networking, Negotiation.

Dezvoltarea acestor abilităţi şi competenţe culturale şi sociale necesită, se pare, o abordare educaţională sistematizată a uneltelor de învăţare din new media. Autorul concluzionează că profesorii, părinţii, şcolile vor juca un rol esenţial, fiecare cu zona proprie de influenţă a elevilor şi studenţilor, în îndreptarea acestora către setul de unelte oferite de new media. Fără a putea nega impactul major pe care internetul îl are asupra metodelor de învăţare, profesorii vor fi nevoiţi să adopte noi practici de predare, inspirate de new media.

 

Recenzie: George Serediuc

Cum să inţelegem şi să susţinem Generaţia Net?

Don Tapscott, în cartea Crescuţi digital, realizează o biografie a generaţiei Net, a „copiiilor scufundaţi în biţi”, considerând că ei sunt cei ce vor crea o lume mai bună.

Cartea „Crescuţi digital” a fost scrisă dupa un proiect de cercetare în care au fost intervievaţi peste zece mii de tineri, dar şi după analiza atentă a celor doi copii ai autorului. Din punctul meu de vedere, se adresează cu succes directorilor de companii, profesorilor, părinţilor, mass mediei, oamenilor politici şi mai ales celor ce vor să înţeleagă generaţia net, schimbarea şi beneficiile aduse de tineri. Don Tapscott îndrăgeşte această generaţie, căci de-a lungul celor 11 capitole ale cărţii se arată fascinat de schimbarea care se va produce, o schimbare benefica, ce merită toate atenţia şi implicarea.

Cartea este structurată în trei părţi, astfel încât, prima parte cuprinde o descriere a generaţiei net prin comparaţie cu generaţia baby boom (persoanele născute între anii 56’- 76’), partea a doua prezintă generaţia net la şcoală, în câmpul muncii, pe piaţa de consum, dar şi în cadrul familiei. În ultima parte, vom afla care este rolul tinerilor în cadrul sistemului politic şi cum aceştia vor crea o lume mai bună.

Diferenţele dintre generaţii se accentuează într-un mod curajos în prima parte a cărţii, autorul consideră că cei din noua generaţie îi depăşesc pe adulţi. Vom afla care sunt abilităţile pe care şi le dezvoltă tinerii cu ajutorul noilor tehnologii şi ce îi împiedică pe părinţi să înţeleagă ceea ce se petrece cu odraslele lor.

Don Tapscott este preocupat pe tot parcursul cărţii  să detroneze imaginea negativă adusă tinerilor, punctând şi subliniind de nenumărate ori valorile generaţiei net ce vin să-i descrie pe tineri în diferite sectoare ale vieţii: învăţământ, viaţă socială, familie, serviciu. Este interesantă modalitatea în care Don Tapscott nu s-a oprit doar asupra analizei unui anumit aspect, de exemplu familia sau şcoala, ci a incercat să ne aducă într-o călătorie, împreună cu generaţia net prin mai multe domenii pentru a-i înţelege şi sprijini.

În această lume, vom face cunoştiinţă cu sfera invenţiilor, cu dorinţa de actualitate şi de viteză. Nevoia acută de libertate este considerată ca relevantă, deoarece aceasta îi va ajuta să realizeze ceea ce îşi doresc şi nu doar ceea ce sunt obligaţă să facă. Observăm aici, ca şi în prezentarea celorlalte beneficii aduse de această generaţie, faptul că autorul se plasează ca fiind un puternic susţinător, aducând argumente pro generaţiei net, evitând atât criticile aduse tinerilor, dar şi o privire de mijloc. Îi defineşte ca fiind reformatori, astfel încât, nimic din ce-a fost nu pare să semene cu ceea ce aduce generaţia net.  De-a lungul cărţii ne arată de ce este important pentru tineri ca distracţia şi joaca să fie componente ale muncii, şi ale vieţii în general.

Vom afla din carte care sunt beneficiile noului internet bazat pe  interacţiune, cum influenţează acest aspect noua generaţia si raportarea ei la consum. Autorul se adresează companiilor explicându-le de ce este bine ca generaţia net să aibă un cuvânt de spus asupra deciziilor luate de branduri cu privire la apariţia anumitor produse pe piaţă. Vom înţelege în mâinile cui stă puterea şi cine controlează de fapt mixul de marketing.

Don Tapscott trage un semnal de alarmă şi în ce priveşte sistemul educaţional şi noua modalitate de invăţare a generaţiei net, astfel vom afla de ce elevii nu mai sunt dispuşi să „înmagazineze ca un burete”. Consideră că profesorii pot avea un impact imens asupra  abandonului şcolar prin modalitatea de învăţare, astfel, propune un alt model de predare şi examinare diferit de cel din trecut.

Mediul digital îşi pune amprenta chiar şi în domeniul profesional, unde autorul trasează aspecte notabile  în ce priveşte motivaţia tinerilor, dezvăluindu-ne care este tipul de job ce îi încântă pe cei din noua generaţie. De asemenea, vom afla unde le place tinerilor să lucreze,  şi mai ales cum doresc să fie apreciaţi şi răsplătiţi. Autorul punctează noul model de dezvoltare al angajatului şi explică de ce nu mai este valabil cel vechi bazat pe recrutare-pregătire-supervizare-menţinere. Angajatorilor le sunt date sfaturi până în cel mic detaliu, aceştia aflând cum trebuie să-şi construiască site-ul şi mai ales cum să organizeze o recrutare eficientă.

De asemenea, şi părinţii se pot bucura de informaţiile din carte, căci pot afla tehnici prin care se pot apropia de copiii lor, ce poate până în momentul lecturării, îi considerau izolaţi şi inadaptaţi social.

În ultima parte, în privinţa mediului politic, vom fi surpinşi să descoperim că tinerii se pot implica activ în susţinerea candidatului preferat, ajungând chiar la mobilizări de proporţii şi în mediul offline. În acest sens, oamenii politici vor învăţa strategiile de realizare ale unei campanii politice eficiente în mediul online, şi cel mai important, cum să-i determine pe tineri să interacţioneze şi să transmită mesajul mai departe.

Recomand ultimul capitol „ În slujba viitorului” în care Don Tapscott demitizează principalele acuze adresate generaţiei net: lipsa ruşinii, răsfăţ excesiv, mai puţin competenţi intelectuali decât cei din generaţia baby boom, descărcarea de materiale de pe internet, violenţa, lipsa eticii, narcisismul, egocentrismul, nepăsarea. Personal, mi-a plăcut curajul autorului de a prezenta şi aduce contraargumente în privinţa defectelor generaţiei net ce sau fost deseori controversate. Etichetele de virtuoşi digitali, inadaptaţi social sau tineri cu memorie scurtă au dispărut pe parcursul prezentării unei comunităţi  inteligente, rapide şi tolerante cu diversitatea.

Chiar dacă am fi înclinaţi să-l acuzăm pe autor de abundenţa  calităţilor generaţiei net şi de părerea foarte bună, de nezdruncinat despre tineri, consider că toate aceste aspecte vin să creeze un echilibru faţă de criticile pe care le auzim la tot pasul despre noua generaţie.

Don Tapscott nu scrie doar pentru a-şi etala ideile, ci oferă şi anumite exemple şi face referire atât la cercetarea sa cât şi la alţi cercetători pentru ca a da un plus de credibilitate celor care citesc, dar şi o şansă în plus tinerilor ce sunt uneori blamaţi de societate.

Consider că punctul forte al cărţii nu este reprezentat atât de mult de prezentarea calităţilor generaţiei net, ci de alternativele comportamentale, sfaturi practice pentru a înţelege cum să valorificăm talentul tinerilor şi să înţelegem de ce această schimbare poate fi benefică.

După lecturarea acestei cărţi, se va instaura poate fără voie surprinderea şi mirarea, e o carte ce ne poate deschide ochii către oportunităţile oferite de o generaţie pe care unii o consideră pierdută. Ne arată un alt unghi deloc accentuat de către societate, poate fi numită şi o carte surpriză pentru toţi cei nu îndrăzneau să creadă în generaţia net sau nici măcar nu îşi îndreptau atenţia către ea.

Recenzie scrisă de Mihaela Zavate

***

Don Tapscott

Don Tapscott (născut  pe 1 iunie 1947, în Toronto, Ontario) este autor, consultant, specializat in strategii de afaceri şi în transformarea organizaţională. Potrivit Thinkers 50, este considerat unul dintre cei mai mari lideri mondiali în inovaţie, mass-media, globalizare sau în impactul social şi economic pe care tehnologia îl are asupra business-ului şi societăţii. În afară de Crescuţi digital, printre cărţile sale cele mai cunoscute se numără: The Digital Economy (în care se face referire la modalitatea în care  va schimba internetul afacerile), Paradigm Shift, The Naked Corporation , Wikinomics: How Mass Collaboration Changes Everything.

Crescuţi digital, Don Tapscott

  • Titlul original: Grown Up Digital: How the Net Generation Is Changing Your World
  • Traducere de Ioana Calen
  • Editura: Publica
  • An apariţie: 2011
  • Număr pagini: 582
  • ISBN 978-973-1931-60-9
  • Format: 14,5 x 20,5 cm