Hanging Out, Messing Around and Geeking Out: Kids Living and Learning with New Media

Kids_Living_and_Learning_with_New_Media

Tehnologia computerizată a deschis o nouă eră pentru mass-media, aducând cu sine promisiuni, dar și neliniști în ceea ce privește efectul acesteia asupra dezvoltării copiilor. Cartea „Hanging Out, Messing Around and Geeking Out: Kids Living and Learning with New Media”, scrisă de Mizuko Ito împreună cu alți colaboratori, face parte dintr-o serie publicată de Fundația MacArthur pe tema impactului Mediei și Învățământului Digitale asupra tinerilor și copiilor. Mizuko Ito este un antropolog cultural de origine japoneză, cercetător asociat al Institutului de Cercetări Umaniste de la Universitatea Irvine din California.

Cele 7 capitole ale lucrării sunt grupate conceptual în trei domenii fundamentale rezultate dintr-o nouă și interesantă clasificare a practicilor zilnice ale tinerilor din era virtuală: „hanging out”, „messing around” și „geeking out”, luând în considerare, simultan, interesul, motivația, experiența în diferitele „componente” ale new media și evoluția tehnologiei din perspectiva tinerilor. Autorii țin să menționeze că aceste categorii nu sunt rigide, limitele nu sunt foarte clare. După cum o să putem observa pe parcursul cărții, multe dintre activitățile tinerilor se încadrează în același timp în mai multe categorii (jocurie sunt și o modalitate de relaxare, dar și o formă de a petrece timpul cu ceilalți).

Cartea își canalizează atenția asupra modului în care new media influențeză activitățile cotidiene ale tinerilor, atât în interiorul sistemului educațional, cât și în afara lui, și forma în care au evoluat relațiile tinerilor cu adulții în era comunicării virtuale, scoțând în evidență rolul său în modelarea caracterelor umane. Cele 23 de studii de caz ce stau la baza cercetării nu scot în evidență doar implicațiile psihosociale ale new media, ci și consecințele culturale ale noilor tehnologii, mai exact, formarea unei noi culturi a tinerilor, mult diferită de cea a adulților; prin urmare surprinde și perspectivele diferite ale celor două categorii de vârste de a privi media digitală.

De-a lungul lucrării este evidențiat mediul tehnologic, social și cultural în care tinerii produc, consumă și împărtășesc new media. Se realizeară o minuțioasă și argumentată trecere în revistă a principalelor activități pe care tinerii le întrețin în new media în funcție de cele trei domenii, evidențiindu-se cauzele ce au condus la preferința mediului virtual în detrimentul celui real și avantajele pe care  tehnologiile contemporane le oferă tinerilor.

Autorii observă că noile media și-au pus amprenta asupra tuturor componentelor vieții cotidiene. Influențează prietenia, intimitatea, familia, modalitățile de recreere și chiar munca. Studiul de față este foarte util adulților (profesorilor și părinților) pentru a înțelege mai bine, mai profund cauzele ce au dus la modificarea comportamentelor tinerilor. Cercetătorii nu privesc new media ca fiind o forță externă cu o logică internă proprie, ce influențează societatea, cultura sau indivizii, ci mai degrabă ca o manifestare a relațiilor sociale și culturale care oferă noi posibilități de expresie.

„Prietenia”, „Intimitatea” și „Familia” se încadrează din punct de vedere conceptual în prima categorie, motivația principală a tinerilor utilizatori de noile media fiind socializarea.  Aceste capitole realizează o radiografie a relațiilor interpersonale sub influența social media. New media oglindește și accentuează relațiile din realitate. Natura relațiilor este aceeași, ceea ce se schimbă este intensitatea implicării stârnind astfel îngrijorare în rândul adulților determinându-i să ia măsuri. Autorii surprind aspecte privind motivațiile ce țin de sfera prieteniei și a relațiilor de dragoste, efectele pe termen lung ale socializării virtuale, implicațiile psihologice, vulnerabilitățile și comportamentele tinerilor, printr-un studiu asupra conceptului de „prieten” (extins și în aria relațiilor amoroase) în sfera rețelelor de socializare (axându-se asupra Facebook și MySpace). În acest ultim capitol din primul domeniu, autorii evidențiază faptul că new media a pătruns profund, până la celulă (a societății), în viața indivizilor contemporani. Capitolul surprinde modul în care s-au modificat comportamentele în interiorul familiei și atitudinile părinților (îngrijorarea sau dimpotrivă, acceptarea) și măsurile luate cu privire la new media. Cum părinții sunt cei care educă, îndrumă, îi învață pe copii normele morale, lucrarea subliniază rolul familiei în formarea practicilor cotidiene ce implică noile tehnologii. Autorii tratează new media din perspectiva conflictului dintre părinți și copiii (în termeni de acces, control, negociere, compromisuri, limite) și între copii.

Capitolul al V-lea reliefează acea partea a activităților zilnice de relaxare, pierdere a timpului („messing aroud”). Jocurile intens blamate de părinți, privite doar ca o cale de ajunge un perde-vara, ca o alternativă periculoasă, ce corupe și crează dependență, sunt puse în această carte într-o lumină favorabilă, reprezentând, mai degrabă, mijloace de învățare și de exprimare a propriei identități – jocul privit ca o dimensiune a schimbului „hipersocial” (p.227). Jocurile devin instrumente ce facilitează interacțiunea între prieteni, dar și între copii și adulți (jocurile sunt văzute ca o formă de a petrece timp în familie „Games are shown to be social tools that, in various ways, socially connect people of the current and precious generation. It’s like parents reading their children (…) bedtime stories” p.209). Toate acestea din urmă diferă în funcție de tipologia jocului și cartea aduce în discuții aceste diferențe.

În ultima parte a cărții se face trecerea către cea din urmă categorie – geeking out. Aceasta surprinde modul în care tinerii se implică, într-o formă mai mult sau mai puțin profesională, în procesul de creare a conținutului online: muzica digitală, share-ul fotografiilor și al filmulețelor, arta digitală, realizarea profilurilor de pe rețelele de socializare etc. și beneficiile sociale și psihologice pe care acestea le comportă. Un alt element interesant, dezbătut în această parte, este atitudinea școlii față de aceste activități ale tinerilor.

Practicile analizate până acum pot reprezenta o modalitate non-formală de învățare, de dobândire a unor competențe și abilitătăți. În ultimul capitol al cărții „Munca”, autorii evidențiază tocmai rolul pe care new media îl are ca mijloc de învățare și ca oportunitate de dezvoltare personală, de auto-depășire. Autorii vorbesc în această parte în termeni de traninig, voluntariat, antreprenoriat, freelancing, de companie online, toate acestea fiind reglementate de statutul socio-economic și mediul din care tinerii face parte.

În concluzie, cartea cartografiază activitățile tinerilor îndrăgostiți de new media, evidențiind rolul noilor tehnologii în formarea generațiilor fragede. Prin influența sa asupra tuturor dimensiunilor vieții, media digitală devine un veritabil mediu de învățare informală, prin care tinerii își dezvoltă abilitățile sociale, tehnice și de creație, se cunosc mai bine pe sine însuși și pe cei din jur și încep să își clădească viitorul.

Ioana Tauciuc

Sursa fotografiei: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kids_Living_and_Learning_with_New_Media.jpg

Advertisements

Cartea fețelor

     Image

     

Cartea fețelor

Autor: Alexandru Brăduț-Ulmanu

Humanitas, 2011

275 pagini

     

     

What is on your mind? (La ce te gândești?) este prima întrebare cu care orice utilizator se întâlnește atunci când s-a logat pe Facebook. Răspunsul vine firesc, căci întrebarea e încurajatoare pentru confesiuni sincere. În fiecare secundă milioane de utilizatori completează „chestionarul”, împărțindu-și gândurile cu cercul de prieteni virtuali. Totul se vizualizează, comentează, apreciază și distribuie către alte cercuri de prieteni. E fun, e plăcut, e interactiv, e liniștitor sau eliberator, e dependent, e un stil de viață.

Prin social media, oamenii comunică adesea emoții și stări (sunt fericit, sunt trist, sunt plictisit) sau lucruri menite să transmită ori să creeze emoții (fotografii cu copii, poze de la nuntă, din vacanțe, anunțuri privind diversele evenimente din viața personală sau profesională etc.). Chiar și butonul Like, prin care ne exprimăm admirația pentru un articol, semnifică o emoție sau o stare pe care utilizatorul o încearcă în legătură cu ceea ce află din ce a publicat cineva pe Facebook.

Trăim evenimente reale și punem sentimentele în cărți virtuale (Face-book). Fiecare carte în care scriem zilnic despre gânduri și emoții devine un loc marcat, cu sau fără permisiunea noastră, însă fără a opune rezistență. Trăirile noastre sau ale utilizatorilor cu care suntem conectați sunt vizibile în întreaga lume, le citim, ne gâdilă sentimentele, interacționăm și fiecare acțiune face să se creeze o nouă poveste în manieră circulară și vicioasă, pe care, din nou, o află și prietenii noștri.

Tehnologia comunicațională actuală și Web 2.0 înseamnă viteză, ceea ce este echivalent cu timp real sau englezismul live update și impune conduită specifică în acest mediu. Curiozitatea autorului pentru principiul de funcționare a acestui sistem vicios, prin care informația se multiplică a condus la însumarea a numeroase studii de caz reale, care reflectă efectele sociale stârnite de apariția Social Network. Înțelegem după ce le citim cât de ușor este să spui unei lumi întregi ce te nemulțumește, să găsești milioane de alți oameni care să te susțină într-o cauză, să urmărești pe cineva sau pur și simplu să devii o vedetă.

În viteza cu care orice utilizator tastează mesaje, distribuie imagini, oferă Like-uri, marchează locații șamd., curiozitatea de a privi spre efect este un mare lips al împătimiților. Ne mulțumim cu interacțiunea creată de mesaje, ne dau satisfacții Like-urile și ne crește stima prin raportarea locurilor pe care le frecventăm. Superficial, însă îndestulător pentru satisfacția unei persoane care face din Facebook un mod de a petrece timpul liber sau de a păstra legătura cu prietenii, colegii și amicii. Cartea lui Alexandru Brăduț-Ulmanu ne arată că Facebook are mai multe fețe (sau că e bine să privim în perspectivă și vă vedem că sunt mai multe fațete). Dincolo de Like, Share  sau Check-in există relații interpersonal, economie, comerț, politică, divertisment, industria informației și situații sociale.

Alexandru Brăduț-Ulmanu este ziarist cu studii în jurnalism și comunicare. A început să scrie în presa românească de la începutul anilor 90, lucrând în același timp în radio, agenții, mediul universitar și ca trainer. Din 2008 s-a stabilit în Statele Unite, colaborând doar cu publicații precum Esquire și susținând traininguri. Acesta a fost și momentul în care și-a îndreptat atenția către subiectul Facebook, începând lucrul pentru „Cartea fețelor”.

New Media – între critică și paradoxuri

Articolul “Artifacts and Paradoxes in New Media” al lui Robert E. Rice propune o viziune pozitivă asupra potențialului pe care îl au New Media, aducând o critică susținută asupra modalității în care a fost analizată până acum această sferă a comunicării – atenția cercetătorilor fiind acordată mediului ca întreg și nu dimensiunii atributelor pe care acesta le are. Autorul aduce în discuție, într-o primă parte, ideea de comunicare ca artefact – cu sensul de “lucru” creat artificial; iar în a doua parte a articolului analizează paradoxurile care apar în New Media pentru a sublinia similaritatea acesteia cu celelalte media tradiționale. Continue reading