Computer mediated communication and the connection between virtual utopias and actual realities

Image

Articolul lui Cameron Richards în care vorbește despre comunicarea mediată de calculator și conexiunile care apar între utopiile virtuale și realitățile actuale, își focalizează, în mod deosebit, atenția asupra rolurilor potențiale viitoare ale noilor tehnologii (în mod special, internetul) și efectelor posibile asupra societății umane.

Autorul susține că spre deosebire de percepțiile dominante cu privire la rețelele globale de calculator ca o tehnologie de informații, alternativa se concentrează pe internet ca pe o media nouă și extinsă de comunicare umană și, într-adevar, ale unei comunități umane în continuă creștere.

Unul dintre motivele pentru care calculatoarele au devenit emblematice, pentru ceea ce Turkle vedea ca o paradigmă culturală largă, este dezvoltarea unei interfețe grafice care “ascunde” calculatorul și facilitează interacțiunea prin metafore vizuale (ex. Personajele Disney într-un program multimedia). De asemenea, Turkle discută în cartea lui Life on the Screen: Identity in the Age of the Internet cum utilizarea nickname-urilor și caracterelor în comunicarea mediată de calculator consolidează o noțiune de fragmentare a sinelui și a unei identități plurale care schimbă sensurile tradiționale ale sinelui unitar, individual.

În cercetarea sa asupra acestui subiect, autorul tratează și folosește părerile sau criticile altor oameni de știință care dezbat în lucrările lor aceeași tema, de aceea pe tot parcursul pledoariei sale face apel la mărturiile lor.

Revenind la Sheery Turkle, ea este de părere că toată mass-media de interacțiune și comunicare umană sunt tipuri de “oglinzi”, iar  fiecare interfață a unui calculator funcționează ca o oglindă culturală la o diversitate intrinsecă și un flux de identități umane.

Mai mulți critici pe care autorul îi menționează în articolul său sunt de părere că unii utilizatori ai comunicării mediate de calculator au devenit dependenți de chat-ul de pe internet și izolați social. Există, în același timp păreri care susțin că această comunicare mediată de calculator poate spori în mod productiv identitatea omului și a comunității și în mod automat dezvăluie elementele de bază ale comunicării interpersonale, aducând în centrul atenției procese fundamentale, care apar atunci când oamenii întalnesc sau dezvoltă relații bazându-se în principiu pe tastat mesaje ca macanism principal de expresie.

Foarte mulți dintre oamenii de știință amintiți, care sunt familirizați cu diferitele forme de comunicare mediată de calculator sprijină ideea conform căreia chat-ul disponibil pe internet încurajează interacțiunea umană care devine mai puțin inhibată, mai democratică și chiar, în mod paradoxal un obicei personal.

În general, comunicarea mediată de calculator reprezintă o media specifică care converge în mod unic funcțiile limbajului și tehnologiei ca o media simbolică și fizică sau instrumente (ale minții sau corpului) pentru interacțiunea omului cu lumea întreagă.

O implicație cheie care se pretează discuției pe această temă este că, după cum sugerează și Sherry Turkle, comunicarea mediată de calculator oferă o bază utilă pentru a recunoaște că toată experiența umană, cunoștințe și comunicare, este într-un fel sau altul reprezentată și mediată ca funcții ale limbajului și culturii – și prin urmare filtrată printr-un amestec de idei și așteptări preconcepute individuale și colective.

O astfel de viziune este regăsită și în percepția lui Baudrillard care consideră că oamenii și societățile în epoca contemporană sunt implicați într-o media electronică a comunicării care poate doar simula realitatea. Pentru Baudrillard, astazi oamenii traiesc din ce în ce mai mult și în mod inevitabil într-un fel de cultură mass-media globală, în care cuvintele și imaginile celorlalți s-au detașat nu doar prin reprezentările lor fizice ci si prin semnificații convenționale.

Problema simulării nu este doar atunci când oamenii vad acest lucru ca o realitate de sine stătătoare ci când aceștia tratează realitatea ca și o simulare. Pe de altă parte, este clar că dacă oamenii o sa suspende necredința lor sau pur și simplu vor întruchipa o atitudine de participare, simularea și activitatea virtuală care implică utilizarea de imaginație va fi un instrument puternic pentru învățarea și aplicarea actualelor abilități și cunoștințe – aceasta este, pentru a extinde “o zonă de confort” și familiaritate.

Se pare a fi destul de importantă recunoașterea faptului că spațiul cibernetic este, în primul sau în ultimul rând, o funcție a culturii și imaginației umane.

Computer mediated communication and the connection between virtual utopias and actual realities, Cameron Richards – Proceedings Cultural Attitudes Towards Communication and Technology ’98. University of Sydney, Australia, 173-184.

 

Anca Arhiri

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s