Big Brother – o mostră de realitate

Autor: Nick Couldry
Anul publicării: 2002
Titlul lucrării: Playing for celebrity: Big Brother as Ritual Event
Copyright © 2002 SAGE Publications

 

Acest articol dezvoltă un argument informat antropologic în legătură cu statusul lui ”Big Brother” ca și eveniment și cererile sale ambigue de a prezenta ”realitatea” socială într-o formă nouă, cu un caracter “live” foarte pronunțat.

Autorul consideră fenomenul serialului/reality show-ului ”Big Brother” al postului BBUK1 din Regatul Unit ca fiind nu o producție sau un text, ci un eveniment prezent pe mai multe site-uri, o ”condensare instantă” de participare, pe scurt, un eveniment media.

Articolul urmărește trei linii de analiză. Prima, intitulată ”Evenimentul live” explică pe larg ce înseamnă conceptul de ”liveness” și de ce fiecare eveniment media ar trebui să aibă această calitate. Un eveniment care este transmis in timp real (live) face ca audiența să aibă senzația că îl urmărește din interior. Posibilitatea de a-l putea urmări zilnic, ocazia de a decide soarta participanților prin intermediul votului au pus bazele unui adevărat ritual. Rolul principal al lui ”Big Brother” a fost acela de a supune zece oameni la un soi de ”supraveghere națională” timp de două luni, cu scopul de a arăta realitatea lor umană și de a crea senzația ca oricine s-ar afla în locul lor, ar putea reacționa într-o manieră similară.

A doua parte a articolului, numită ”Media/ Ordinary” arată prin prisma a doi factori importanți ce oferă caracterul de eveniment media unui reality-show. Primul dintre factori este autoritatea necontestată pe care o are media în a reprezenta realitatea și al doilea este ierarhia dintre oamenii din media (inclusiv celebritățile) si oamenii non media (ordinary- adică obișnuiți). Interesant este de urmărit cum reality-show-ul Big Brother a făcut posibilă situația in care niște oameni normali au decis să arate publicului cum sunt ei în realitate, iar la finalul emisiunii au ajuns să aibă un statut asemănător cu cel al celebrităților.

În final, ultima parte a articolului are titlul sub forma unei întrebari: ”True fictions or Fake truths?”. Media în principal poate fi atât o fereastră spre realitate cât și un spațiu ficțional. Ficțiunile adevărate și adevărurile false sunt niște ambiguități care, dintr-un anumit punct de vedere oferă o autoritate simbolică acesteia.

Ca o ultimă concluzie, luând în considerare și realitatea actuală din media, putem afirma că am ajuns într-un punct în care se depun eforturi susținute pentru aduce in prim plan ideea de normalitate prin intermediul reality-show-urilor, prin intermediul anumitor seriale sau reclame, iar ficțiunea pierde din ce în ce mai mult teren in spațiul media. Publicul începe să nu mai simtă nevoia de a evada într-un spațiu ficțional unde orice este posibil, ci caută să se identifice cât mai mult cu situații din viața reală, caută să vadă persoane normale care reacționează autentic în diferite situații. Poveștile ireale și mediile fantastice încep să-și piardă din relevanța inițială iar realitatea în toate formele ei este elementul pe care-l caută societatea în momentul actual.

Nick Couldry este lector la catedra de Comunicare și Media a ”London School of Economics and Political Science”. Este autorul lucrărilor ”The Place of Media Power” (Routledge 2000), ”Inside Culture” (Sage, 2000) și ”Media Rituals: A Critical Approach” (Routledge, 2002).

 

Autor: Hurduc Diana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s