New media şi noile metode de învăţare


Autori: Jenkins, Henry, Katie Clinton, Ravi Purushotma, Alice J. Robison şi Margaret Weigel

Anul publicării: 2006

Titlul lucrării:

Confronting the Challenges of Participatory Culture: Media Education of the 21st Century

Chicago, The MacArthur Foundation
Copyright © 2006 The John D. and Catherine T. MacArthur Foundation.

Când vine vorba de tehnologiile new-media şi potenţialul acestora de a încuraja cultura participativă, educatorii, profesorii şi în general formatorii se confruntă cu un peisaj în continuă schimbare. În această lucrare, Henry Jenkins, director al Comparative Media Studies Department la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, explorează noi câmpuri de lucru pentru comunicarea într-o cultură participativă.

Autorul defineşte cultura participativă ca fiind un mediu ce nu impune bariere expresiilor artistice şi participării civice, sprijinind împărtăşirea creaţiilor şi diseminând experienţa către părţile novice. Membrii culturii participative cred cu adevărat în contribuţie, stabilind un nivel ridicat al legăturilor sociale. Cultura participativă poate lua diverse forme: afilieri (autorul oferă exemplul comunităţilor on-line), expresia artistică (prin new media), rezolvarea problemelor într-un mod cooperativ, circulaţia informaţiei, împărtăşirea ei.

Acest model cultural răspândit în new media poate oferi beneficii nenumărate când vine vorba de împărtăşirea informaţiei şi cunoştinţelor din punct de vedere pedagogic. Profesorii pot transforma accesul la tehnologie într-o oportunitate reală de a dezvolta abilităţile comunicative, sociale, civice sau de învăţare ale tinerilor.

Şcolile private, în special cele cu program prelungit, au început deja să acorde o deosebită atenţie dezvoltării competenţelor sociale pe care tinerii le pot folosi în mediul on-line.

Iată setul de abilităţi asupra cărora şcolile ar trebui să se concentreze în mod deosebit:

Play — capacitatea de a te familiariza cu un mediu complet nou ca metodă de rezolvare a problemelor;

Performance — capacitatea de a adopta o nouă identitate din raţiuni de improvizaţie;

Simulation — capacitatea de a interpreta şi construi modele dinamice din lumea reală;

Appropriation — capacitatea de a selecta şi reuni materiale din surse diverse;

Multitasking — abilitatea de a lucra într-un mediu şi de a-ţi muta atenţia către detalii exterioare;

Alte abilităţi ce trebuie menţionate ar fi: Distributed Cognition, Collective Intelligence, Judgment , Transmedia Navigation, Networking, Negotiation.

Dezvoltarea acestor abilităţi şi competenţe culturale şi sociale necesită, se pare, o abordare educaţională sistematizată a uneltelor de învăţare din new media. Autorul concluzionează că profesorii, părinţii, şcolile vor juca un rol esenţial, fiecare cu zona proprie de influenţă a elevilor şi studenţilor, în îndreptarea acestora către setul de unelte oferite de new media. Fără a putea nega impactul major pe care internetul îl are asupra metodelor de învăţare, profesorii vor fi nevoiţi să adopte noi practici de predare, inspirate de new media.

 

Recenzie: George Serediuc

Advertisements

About George Serediuc

I make beautiful things.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s