Wikinomics. Cultura colaborarii in masa

Eric Schmidt, CEO Google, afirma despre această carte că „anunță cea mai mare schimbare care a avut loc până în prezent în domeniul colaborării. Datorită internetului, mase mari de oameni, dincolo de granițele ierarhiilor tradiționale, pot inova, producând conținut, bunuri și servicii”. Eu personal, nu împărtășesc această opinie și iată de ce!

           

Structurată în 18 capitole, care nu sunt destul de bine delimitate, Wikinomics este mai mult un tratat decât o carte despre un singur concept – wikinomics. În toate cele aproape 600 de pagini, autorii aduc în prim-plan ideea colaborării în masă și încearcă să ne convingă de ineficiența modelelor după care s-au condus companiile în toți acești ani. Ei propun un model cu totul nou, care promite organizațiilor supraviețuirea pe fondul schimbărilor profunde pe care societatea le cunoaște odată cu avântul tehnologiei.

Wikinomics este în fapt o deschidere a companiilor către clienții săi care ajunge până la a  oferi informații, altădată secrete, și a implica publicul în procesul de producție. Pe scurt, adoptând principiile wikinomics (deschidere, colaborare online, împărtășirea informațiilor, acțiunea globală), companiile vor putea utiliza prin intermediul producției participative, abilitățile umane și ingeniozitatea mult mai eficient decât orice alt mod care a existat mai înainte. Pentru a fi cât mai convingători, ne sunt oferite exemple precum Wikipedia, Linux, GoldCorp INC. etc., care au încercat această schimbare de paradigmă și au avut succes.

           

Mărturisesc faptul că argumentele folosite, cum ar fi: „open-source este viitorul”, „modelul wikinomics este grozav, o spune și Wikipedia”, „clienții sunt oameni geniali cu idei geniale. Adresează-te lor chiar dacă asta înseamnă să faci publice informații confidențiale ” pe care autorii le repetă la infinit nu m-au convins. Pe lângă faptul că se se spun puține cu multe cuvinte, autorii nu propun pași și etape concrete de implementare a noului model. Există însă o mare probabilitate să nu fi înțeles aceste argumente, să nu fac parte din publicul țintă, din moment ce nu dețin o companie. Însă, aspectele discutate în următoarele pagini m-au convins de imposibilitatea de a împărtăși vreodată concepțtia autorilor. Ei aplică noua lor teorie și în artă și  în domeniul informației. 

           

Într-un subcapitol intitulat „Ascultătorii de muzică –artiștii și explozia de creativitate la cel mai înalt nivel pe web”, Don Tapscott și Anthony D. Williams consideră că „dj-ii de dormitor” sunt artiști de „cel mai înalt nivel”. O „schilodire” a muzicii celor de la Beatles, (prin combinarea versurilor lui Jay –Z cu linia melodică a cântecelor trupei beatles și cu un bas legănat) este artă și trebuie încurajată. Această cultură recompusă nu este după părerea mea deloc inovativă. A copia o melodie cunoscută și a o modifica nu necesită creativitate, ci doar o gândire îngustă și o lipsă de respect pentru valorile culturale universal recunoscute. Mai mult, din această recompunere nu va ieși o operă atât de valoroasă încât să fascineze generații și, cu atât mai puțin, ceva autentic. Mă îngrozește gândul că această formă de „parazitism” este încurajată.

           

În ceea ce privește domeniul informațional, autorii nu ies din tipare și dau exemplul neobositului YouTube. Ei explică succesul acestuia prin faptul că nu generează doar informație, ci reprezintă în sine un nou mod de divertisment. Se pare că nu ne mai plac lucrurile simple. Nu vrem doar informație, vrem să ne și amuzăm. Nu vrem doar o melodie simplă cu acorduri și refren, vrem o melodie pe care să dansăm, în care se și recită, care să ne sensibilizeze, dar să nu ne întristeze.

           

În concluzie, wikinomics nu înseamnă ceva nou și cu adevărat revoluționar, cum ar vrea să creadă autorii, ci este în fapt o încercare de reinvertare a trecutului. Este nevoie de multă pricepere pentru a reuși să  popularizezi o asemenea idee. În plus, a asculta și a urma masele nu presupune riscul de a cădea în derizoriu? De a pluti în derivă printre miile de idei, copii, remix-uri și remake-uri? Oricât de mult am încerca să ne flatăm singuri că deținem o glandă creatoare cu adevărat prolifică, rămân totuși convinsă că lucrurile mărețe și revoluționare se întâmplă rar și sunt create de oameni cu adevărat speciali.

           

Pentru a înțelege revolta mea, vă rog să vă convingeți singuri de noua față a melodiilor trupei Beatles (Albumul White Album combinat cu vocalurile de la hitul Jay –Z, The Black Album), rezultând The Grey Album al DJ Danger Mouse (numele spune tot).

 

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Wikinomics. Cultura colaborarii in masa

  1. Te susţin în ce priveşte ultimul exemplu. Dar vezi, avem nevoie de YouTube ca să ilustrăm un punct de vedere contra valorii YouTube. Cum o făceai altfel? În plus, piesa e uploadată de “jomdoot”, un user din India, un colaborator “din mase”. Îmi place mult recenzia ta şi îţi respect punctul de vedere, însă cred că nu a “urma şi a asculta masele cu riscul de a cădea în derizoriu” înseamnă crowdsourcing. Mai degrabă, zic eu că înseamnă să uneşti voci şi viziuni de aici şi de aiurea, anonimi în care poate zac talente pe care sistemele formale de educaţie sau employment nu le-ar recunoaşte, din diverse motive. Ca să ajung la recenzia ta, am folosit Mozilla, care a fost realizată în open-source. Şi da, fără să-i cunosc, îi apreciez pe oamenii care au contribuit gratis la realizarea ei.

  2. Sunt o utilizatoare infocata a internetului si as fi ipocrita sa nu-i recunosc meritele, insa mereu am avut dificultati in a gasi informatiile bune in mormanul celor postate de cei care vor doar sa se afle in treaba. Youtube este plin de fetite care se filmeaza cu un webcam in dormitor si se cred mariah carey, blogurile sunt pline de atacuri la persoana si comentarii scrise gresit si lista poate continua. Desigur, proiectul autorilor ar putea fi interesant, insa mi se pare atat de greu de pus in practica incat pare aproape nerealist. Acesta este si un punct slab al cartii – incearca sa convinga cat de buna este ideea lor insa nu ofera pasi concreti de cum se poate implementa. Trebuie sa fii cu adevarat dibaci sa gasesti acei oameni rari, dar buni de care vorbeam si in recenzie si sa-i folosesti. Mai mult, foarte putine sunt companiile care ar fi dispuse sa isi schimbe total modul de a actiona pe piata. Trebuie sa recunosc insa ca opensourcing-ul are avantajele sale in economie, stiinta, si la nivel de informare individuala, insa nu sunt de acord cu el in arte. Sunt de parere ca cei valorosi sunt minoritari si e foarte posibil sa nu fie atat de vizibili in noianul de “mananc o pizza”, “sunt in club cu prietenii”, “eu la mare cu pisica”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s