Cum se împacă politica, politicienii și Facebook-ul

Titlu: Politica user friendly – despre consultanți politici și Facebook în România și Republica Moldova

Autori: Florența Toader, Cătălina Grigorași, Sofia Frunză

Editura Tritonic, 2011

Isbn: 978-606-8320-23-6

A fi sau a nu fi în online? A fi sa a nu fi politician în mediul online? A fi sau a nu fi consultant pentru un politician care nu e în mediul online? Acestea sunt întrebările de la care pornesc autoarele cărții în încercarea lor curajoasă de a oferi o perspectivă cât mai clară asupra domeniului consultanților politici.

Titlul cărții ne oferă o primă idee asupra subiectelor abordate și anume consultanți politici și Facebook. Însă subiectul Facebook se face așteptat destul de mult, fiind abordat într-o măsură dezamăgitor de mică. Cea mai mare parte a cărții conține informații despre consultanții politici, cum au apărut aceștia, de ce au apărut și cel mai important, dacă sunt ei eficienți în lupta politicienilor pentru un loc semnificativ pe scena politică. Impactul pe care îl are prezența politicienilor pe Facebook este abordat spre finalul fiecărui capitol, oferind o perspectivă mai mult statistică asupra prezenței generale în mediul online al politicienilor.

Prezentându-se ca o abordare coerentă și planificată asupra subiectelor ca politicieni, consultanți, Internet, Facebook sau Twitter, cartea pornește de la partea teoretică, încearcă să atingă partea practică dar și să intre în lumea practicienilor. Însă, înaintând spre finalul cărții, descoperim că ne aflăm într-o mare imensă de alte întrebări, la care nu avem răspunsuri sau, dacă vrem întradevăr să conturăm un răspuns, trebuie să investigăm intens domeniul.

Cartea este structurată în trei părți, fiecare dintre acestea reprezentând câte un studiu realizat de fiecare din cele trei autoare ale cărții: Partea I – De vorbă cu specialiștii în comunicarea politică. Profesionalizarea unui domeniu controversat (Florența Toader), Partea a II-a – Facebook: practici de utilizare în sfera politică din România (Cătălina Grigorași), Partea a III-a – Rețelele sociale în alegerile din 2010 din Republica Moldova (Sofia Frunză).

Începutul cărții debutează cu o descriere detaliată asupra profesionalizării comunicării politice, introducându-ne într-o istorie detaliată a evoluției consultanților politici și a scenei politice românești. Însă pentru a realiza aceasta, autoarea Florența Toader ne pune în fața unor statistici, nume și procente destul de greu de digerat pentru un public care lecturează cartea doar din curiozitate.

Trecând peste partea „teoretică” ajungem spre finalul primei părți, care ne oferă perspectiva unor consultanți de top de pe scena politicii din România cu privire la evoluția campaniilor electorale din România și rolul Internetului în politica românească: Bogdan Teodorescu, Cezar Caluschi, Radu Enache, Dan Andronic, Dan Sultănescu, Ioana Vârsta, Bogdan Dospinescu, Răzvan Săndulescu. Prin intermediul răspunsurilor acestora la întrebările autoarei ne putem forma o imagine mult mai clară asupra temei cărții decât am reușit până în momentul actual, citind rândurile interminabile de statistici prezentate în prima parte a studiului.

A fi sau a nu fi prieten cu un politian pe Facebook? Care sunt fețele online ale unor politicieni români aflați pe valul politicii actuale? Cât de deschisă și cât de polemică e comunicarea online a politicienilor? Cât de deschiși și cât de fideli sunt prietenii online ai politicienilor? Unde se sfârșește controlul și unde începe cenzura comunicării online? Acestea sunt întrebările la care încearcă să ofere răspuns Cătălina Grigorași în cea de-a doua parte a cărții. Alegând două personaje active pe scena politică românească și anume Victor Ponta și Elena Udrea, Cătălina Grigorași analizează dimensiunea istorică și cea de contact a paginilor de Facebook ale celor doi, dimensiunea vizuală dar și temele aduse în discuție de cei doi care sunt preluate mai apoi de mass media. Astfel, autoarea oferă o perspectivă destul de clară a modului în care Facebook-ul poate aduce sau nu beneficii unui actor politic și ce impact are rețeaua socială în comunicarea politică în cadrul unei campanii electorale.

Ultima parte aduce în discuție politica online din Republica Moldova, autoarea Sofia Frunză abordând  perspective teoretice și istorice utile pentru înțelegerea subiectului. Politica moldovenească și votul etnic, comportamentul electoral, e-voluția infrastructurii comunicaționale și amalgamul ruso-moldovenesc din rețelele sociale sau revoluția Twitter reprezintă conceptele cu care ne vom întâlni pe tot parcursul ultimei părți ale cărții.

Care este influența unui click pe Internet sau a unui Like pe Facebook? Câtă profesionalizare există în comunicarea politică moldovenească, ce elemente trebuie să conțină campaniile electorale desfășurate în mediul online pentru a fi eficiente? Câtă simpatie generează prezența unui politician pe Facebook și cum poate fi transformată în voturi reale în ziua alegerilor? Acestea sunt întrebările generate în urma ultimului studiu, ceea ce va crea o și mai mare incertitudine asupra temei abordare și ne pune în situația de a apela și la alte surse pentru a găsi răspunsurile căutate.

Încercând să tragem o linie la finalul lecturii, putem spune că obiectivul autoarelor de a deconstrui mitul conform căruia Internetul poate face diferența într-o campanie electorală în România sau Republica Moldova este relativ îndeplinit.

Politicienii apelează la serviciile unor specialiști în comunicare politică pentru a-și îmbunătăți calitatea mesajelor transmise. Pentru a crește gradul de profesionalizare a comunicării politice, aceștia folosesc și Internetul în cadrul campaniilor electorale. Însă, deși acest mediu aduce politica mai aproape de oameni, rolul este relativ redus în mobilizarea sau segmentarea publicului.

Deși publicul este mereu la curent cu informațiile postate de politicieni pe site-uri sau pe paginile personale de pe rețelele de socializare, faptul că „prietenii” apasă butonul Like nu înseamnă că aceștia vor oferi și mult doritul vot persoanei „apreciate”. Iar expresia folosită în carte de Florența Toader exprimă în modul cel mai simplu modul în care a evoluat Internetul ca mediu de comunicare în sfera politică: „Internetul s-a născut talent și a murit speranță”.

Recenzie realizată de Dana OANEA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s