Hai să-ţi spun ceva: dacă nu ai blog, nu exişti.

Titlu: Conversaţii libere. Despre cum reuşesc blogurile să schimbe comunicarea dintre companii şi clienţi [Naked Conversations]
Autori: Robert SCOBLE, Shel ISRAEL
Editura: Nemira
Anul: 2008
ISBN: 978-973-143-176-5

„Conversaţii libere este despre cum şi de ce ar trebui să te alături conversaţiei, despre cum să fii un «blogger deştept» pentru a reuşi, îţi spune de ce angajatorii ar trebui să îşi încurajeze managerii să intre în lumea blogurilor cu tot sufletul şi să vorbească despre acele elemente ale afacerii pe care le cunosc cel mai bine.”

Primele versiuni ale acestei cărţi au fost postate chiar pe blogul celor doi autori, Robert Scoble şi Shel Israel, din dorinţa acestora de a implica şi vizitatorii paginii proprii de Internet. Comentariile lor au fost luate în seamă şi pot fi găsite pe parcursul celor trei părţi ale cărţii, alături de poveştile unor bloggeri de afaceri mici sau de Fortune 10, toate fiind sfaturi preţioase pentru orice începător. Cartea abundă în trimiteri la cărţi de specialitate, dintre care amintesc doar Megatrends, The Cluetrain Manifesto, Creating Customer Evangelists, dar şi la bloggeri şi profesionişti din domeniul comunicării, marketingului, şi nu numai, cum ar fi Seth Godin, Loic Le Meur, Michel Edouard Leclerc, Steve Rubel.

Prima  parte a cărţii – Care-i treaba – cuprinde nouă capitole, cu nume dintre cele mai atrăgătoare: „Sufletele borg-ului”, „Maşinăria de zvonuri cu motor turbo” sau „Trandafirii au şi spini”. Aceasta cuprinde numeroase studii de caz – Microsoft, General Motors, Firefox, ICQ, Skype – care au devenit mărturii ale faptului că blogging-ul a produs o revoluţie, schimbând modul de comunicare al companiilor, nu doar cu proprii clienţi, ci şi cu întreaga reţea de resurse umane din jurul companiei.

Apariţia blogului a fost un eveniment întâmplător, născut din necesitatea de a organiza altfel o pagină de Internet. Dave Winer, tatăl blogging-ului,  a creat un element de syndication care a determinat apariţia RSS-ului (Really Simple Syndication). De atunci, fenomenul blogging-ului a avut cea mai mare amploare din domeniul tehnologiei informaţiei. Tot acest fenomen a făcut ca specialiştii în relaţii publice să pară şi mai necuraţi, dar a provocat şi dezvoltarea unei noi şcoli de PR, de tip „dialog/participare”. Specialiştii în PR sunt acum şi bloggeri, care interacţionează, participă şi se implică. Mediile de tip nou, de fapt, nu le ucid pe cele de tip vechi, ci le forţează să se adapteze, le provoacă să se schimbe, să fie mai transparente, să răspundă la nevoile şi interesele clienţilor, într-un mod cât mai personal şi uman.

Blogging-ul este şi un bun instrument de convertire: clienţii unei companii pot deveni „misionari”, propovăduind cuvântul acesteia şi construindu-i credibilitatea. Cel mai grăitor exemplu este al celor de la Firefox, un program conceput de doi tipi de 19 ani, care s-a lansat exclusiv pe blog, adunând în 99 de zile de la lansare peste 25 de milioane de utilizatori şi devenind un adevărat „lăcaş al pasiunii”, un concept specific marketingului conversaţional, când oamenii încep un proiect motivaţi mai mult de ideea de a-l împărtăşi prietenilor, şi nu pentru câştiguri personale. În viziunea autorilor, blogging-ul schimbă marketingul mai mult decât se întâmplă invers. Marketingul evoluează de la ceea ce este deja de 50 de ani – marketing întrerupt de diferite filtre raţionale sau tehnologice, cum ar fi TiVo – spre marketingul interactiv, conversaţional, mult mai eficient.

Partea a doua – Blogging: între bine şi rău – cuprinde patru capitole care suprind aspectele plăcute şi neplăcute ale blogging-ului. Deşi nu există un regulament oficial, autorii recomandă respectarea unei reguli simple când scrii pe blog: fii real, autentic; este vital să păstrezi conversaţiile directe, să spui cine eşti, de unde vii şi ce vrei. Autorii oferă şi un cod de bune practici, sfaturi de urmat pentru a reuşi în blogosferă, cele mai multe de bun-simţ, dar şi elemente specifice, cum ar fi un refferer log, instrument prin care se ţine evidenţa celor care pun linkuri către blogul tău şi prin care se evaluează traficul pe care acestea îl generează pe blogul tău. A fi un blogger bun presupune să fii şi un angajat bun, de aceea bloggeri corporatişti trebuie să înţeleagă cât de flexibilă sau de rigidă este „membrana corporativă” a unei companii, cât de mult li se permite să încalce regulile.

Şi în această parte a cărţii ne sunt oferite diferite studii de caz, bloguri ale companiilor Mazda, Vichy, McDonalds’s, care nu au fost bine primite de comunitatea de blogging, pe care, dacă o ignori, te poate distruge. Dacă o asculţi şi încerci să o înţelegi, te va ajuta să creşti şi să treci peste inamici. Blogurile create doar pentru a vinde nu trăiesc mult. Un blog bun ar trebui să servească elementelor fundamentale ale marketingului, dar şi să genereze încredere, interes, notorietate şi entuziasm. Blogurile bune sunt foarte eficiente şi în a influenţa pozitiv starea de spirit a angajaţilor, dar pentru aceasta este important să se evite blogging-ul forţat şi egoist, cum este cel practicat la Google sau la Apple.

Importanţa unui blog corporatist se vede în momentele de criză. În ultimii ani, blogging-ul a jucat un rol fundamental în oferirea şi transmiterea de informaţii rapide şi valoroase. În timpul dezastrelor şi după ele, jurnaliştii-cetăţeni au relatat de la faţa locului despre evenimente pe care presa nu le putea prelua. Blogurile permit astfel companiilor să intervină rapid şi să controleze, să reducă sau să elimine pagubele provocate de o criză, dar le oferă şi timp pentru a găsi o soluţie de rezolvare prin procesele tradiţionale.

Partea a treia – Perspectiva largă – cuprinde 2 capitole, în care se discută despre tehnologia în plin avânt şi importanţa erei conversaţionale. Internetul a trecut de cele două stadii – surfing şi searching – şi se află deja într-o a treia etapă, cea de syndication, funcţie care s-a dezvoltat cu ajutorul blogurilor şi noilor medii de comunicare socială. În această etapă, actualizările sunt trimise sub formă de ştiri, iar informaţia vine la tine prin tehnologia RSS, un protocol de distribuţie de date care îţi permite să te abonezi la aproape orice blog. Feed-urile trimise pot fi primite în căsuţa de e-mail, iar abonarea la site-uri compatibilite RSS se face printr-un agregator. Anunţurile RSS sunt la cerere, astfel încât clientul este cel care hotărăşte dacă vrea să iniţieze un protocol de comunicare cu blogul companiei sau nu.

Ca şi internetul, blogging-ul are trei faze: negarea, mânia şi, în cele din urmă, acceptarea. Majoritatea companiilor consideră blogging-ul o toană, când, de fapt, este un instrument care permite unei simple conversaţii să devină universală şi accesibilă în câteva secunde, pentru un grup cât mai mare de oameni. De aceea, companiile ar trebui să înţeleagă faptul că blogul reechilibrează relaţiile dintre companii şi comunităţile lor, este un nou canal de comunicare, un conductor de marketing credibil, care depăşeşte relaţiile publice şi presa tradiţională, în spatele cărora se ascund de cele mai multe ori.

Concluzii

O mică hibă a acestei cărţi o reprezintă faptul că Robert Scoble şi Shel Israel sunt nişte entuziaşti subiectivi ai Internetului şi blogging-ului, dar îşi recunosc viciul cu sinceritate. Aceşti „webmisionari” sunt convinşi că orice companie trebuie să aibă un blog, iar companiile care nu au încă aşa ceva, vor avea mari probleme, deoarece blogging-ul este vital în comunicarea cu clienţii; reprezintă conversaţia şi poveştile de care oamenii au nevoie.  Ei consideră că blogging-ul este o „afacere deşteaptă”, mai ieftină şi mai eficientă decât cele mai multe programe de marketing tradiţionale.

În final, „Conversaţii libere” este o carte uşor de digerat, o carte care atrage prin numeroasele studii de caz prezentate, prin sfaturile oferite atât de bloggeri celebri, cât şi de oameni de afaceri cu succes. Deşi multe dintre tehnologiile şi instrumentele prezentate ne sunt destul de cunoscute în prezent (RSS, Feed Burner, tagging etc.), această carte poate servi mai ales începătorilor blogging-ului corporatist – ca ghid de utilizare şi manual de istorie a blogului – , şi nu numai, dar şi bloggerilor cu vechime care, uneori, se lasă duşi de val şi uită cât este de importantă o conversaţie liberă în mediul online.

Sursa foto: http://nemirabooks.ro/.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s