Cartea Fețelor, A. B. Ulmanu – Social media sau Mecca virtuală a zilelor noastre

‘Cartea pe care o țineți în mână nu-și propune să vă învețe ce trebuie să faceți ca să trageti numai foloase de pe urma Facebook. Nu este o carte de rețete, de how-to, chiar dacă are în cuprins resurse și exemple din care cei interesați pot trage propriile resurse. Am scris această carte deoarece pentru mine Povestea Facebook este fascinantă, așa cum sunt și povestea Twitter, povestea Groupon, YouTube sau wikipedia. Poveștile care compun povestea social media, modul în care oamenii se folosesc de site-urile de socializare, modul în care acestea ne influentează sau ne schimbă viața sunt subiecte care mă intereseaza pe mine ca jurnalist și ca cercetător.” (Alexandru Brăduț Ulmanu)

Prezentată din start ca o carte “neprofesionistă” scrisă de un profesionist, Cartea Fețelor pare menită să dezamăgească un cititor avizat, prin așteptările pe care acesta și le-ar putea face. Așteptări încurajate în mod natural de CV-ul impresionat al autorului, Alexandru Braduț Ulmanu, trainer internațional pe teme de jurnalism, profesor universitar ce a conceput și suștinut PRIMUL curs de jurnalism online, cu un deceniu înainte de conceperea acestei cărți.

În ceea ce priveste asteptările unui cititor neavizat, neintrsuit în domeniu new media, se întrezare “teama” unei reiterări a poveștii Facebook și (re)povestirea vieții fondatorului, Mark Zuckerberg. “Aparent, înainte să te apuci să o citești, titlul ți-ar da impresia că este vorba de o istorisire a întâmplărilor care au dus la crearea a ceea ce astăzi numim Facebook, în ordine cronologică, încă din noaptea în care Mark Zuckerberg s-a jucat puțin cu serverele de la Harvard și a creat FaceMash.”, sunt precizările făcute pe o platformă specializată în recenzii și recomandări de cărți.

Spre bucuria colectivă, Cartea Fețelor nu atinge aceste subiecte decât în măsura în care dezminte anumite aspecte, exagerate sau scoase din context în filmul “The Social Network” (2010), ecranizare a romanului apărut în 2009 “The Accidental Billionaire: The Founding of Facebook, A Tale of Sex, Money, Genius, and Betrayal”, al scriitorului Ben Mezrich.

Capitolele care împart acest volum sunt:

I. Social media, o (r)evoluţie

II. Relaţii, conexiuni, influenţă

III. Schimbările spaţiului public în era social media. Mecanisme de succes

Împarțirea în capitole pare a fi însă una mai mult simbolică, cel mai adesea informațiile din finalul cărții fiind completări ale unor noțiuni expuse în primele pagini, și viceversa. În acest sens cel mai bun (și rău) exemplu este precizarea faptului că Facebook – cea mai discutată rețea socială din volum – “a fost inițial destinat doar studenților de la Harvard (…) apoi s-a extins treptat în tot sistemul universitar american, a devenit disponibil în liceele din SUA în septembrie 2005 și a început să adauge rețelele tehnologice în mai 2006”. Cu toate că a mai fost menționat acest aspect pe parcursul volumului, precizarea în forma ei completa – esențială pentru deslușirea impactului rețelei sociale asupra publicului larg –a fost facută de abia la pagina 246 a cărții de 275 de pagini.

Cartea fețelor este scrisă eliptic, sfidând cronologia prin bucle temporale, dar și spațiale, ce teleportează cititorul de la Palo Alto al prezentului până la Brașovul anului 1987, cu reveniri numeroase și amețitoare asupra subiectelor pe parcursul volumului.  Acestea nu sunt singurele lucruri care surprind, conținutul scotând la iveala un melanj bizar de teorii științifice și… povești personale, ale autorului sau ale diferitor “prieteni” de pe diferite site-uri de socializare.

Astfel, informații de neurobiologie sau psihologie, „numărul lui Dunbar”  sau teoria celor şase grade de separare, conexiunile emoționale umane și ipoteza creierului social sunt expuse împreună cu “Țăranul din Spania” (videoclipul postat pe YouTube, ajuns viral în România, în urma cu câțiva ani), sau cu povestea întâlnirii neașteptate a unui tiz  – dată fiind raritatea numelui Brad – în mediul virtual.

Pentru un simplu cititor, aceste “studii de caz” nu pot fi decât încântătoare, prin lejeritatea pe care o aduc textului. Precizări în acest sens pot fi găsite cu ușurință în recenzii făcute pe platforme virtuale. Bloggerul Ana Maria Doboș scria la mai puțin de o lună de la lansarea cărții: “Un element care mi-a plăcut este descrierea unor studii de caz (din România sau din străinătate) cu care am interacţionat personal de-a lungul timpului pe Facebook, spunându-ne toată povestea: cum au început, cum s-au desfăşurat lucrurile, ce efecte au avut. Sunt cazuri pe care le-am văzut în trecere prin mediul online, am dat share, like sau poate doar am rămas la stadiul de obervatori şi pe care acum am avut ocazia să le privesc în ansamblu.

În articolul numit “Cartea fețelor”, aceasta mai face precizarea : “consider că este un instrument important pentru studenţii de la Comunicare, Jurnalism sau Marketing.”, afirmație ce intra în discordanță cu o altă părere (nesemnată) de pe o platformă online specializată în recenzii și recomandări de cărți, ce propune textul mai degrabă amatorilor: “Autorul își face foarte bine treaba oferindu-ne și o clasificare a categoriilor de social media, pe limbajul nostru, al amatorilor și celor semiinstruiți. Am făcut și legături cu viața mea, cu prietenii mei de Facebook, și mi-am dat seama cât de inutil este să adaug în listă persoane pe care nu le cunosc.”

E greu de precizat cât de mult ar ajuta o astfel de carte studenții din domeniul Comunicării. Informații cu adevarat relevante sunt cele legate de: User-generated content, de criiteriile de relevanță a unei știri, de condițiile psiho-sociale ce explică boom-ul social media, de era romantică a Internetului și reprezentarea ei în jurnalismul online de peste hotare dar și cel autohton, folosirea social media în politică sau în organizarea de revolte și revoluții, în implicarea consumatorilor în deciziile unui giganților economici, precum United Airlines sau GAP.

Însă relevanța cărții în procesul academic pare să scadă drastic în condițiile în care nevoia oamenilor de integrare în grupuri și societate este exemplificată prin povestea prin care fiul lui Ulmanu a depășit “perioada” roților ajutătoare de la bicicletă; printre beneficiile social media sunt enumerate și relațiile dintre persoane întâlnite prin prisma unor Cupidoni virtuali, sub forma site-uri socializare, iar adresarea este în unele cazuri cel puțin colocvială “Dar cine v-a pus să acceptați necunoscuți în lista de prieteni?” (pag. 62).

“Încerc să scriu într-un stil literar cât mai îndepărtat cu putinţă de morga academică. Nu e un tratat ştiinţific, nici un manual. Cartea are personaje, poveşti, întâmplări.”, preciza autorul pe site-ul pe care îl gestionează- Jurnalism online – în articolul din 17 mai: “De ce scriu Cartea Fețelor”. Cu toate că scriitura este vădit intenționată, ea totuși incomodează cititorul prin schimbarea bruscă a stilului științific cu cel colocvial.

Cartea fețelor le propune cititorilor o îmbinare stranie de documentare patimașă cu declarații primite (în mod evident) pe Messenger sau Twitter, cu povești personale, amoruri pornite în mediul virtual și alte lucruri banale, deductibile oricărei minți limpezi (situația incomodă rezultată în urma folosirii cuvântului prieten, chiar și în cazul unei agende ce depășește câteva mii de contacte.) Cu toate acestea, volumului reușește studierea unui labirint aparent necunoscut și întunecat si transformarea acestuia cu ajutorul studiilor de caz într-o galerie complexă în/la care este expus fiecare dintre noi.

Un plus incontestabil al cărții este totuși actualizarea la zi (aprilie 2011 este data lansării volumului) a informațiilor legate de folosirea rețelelor sociale în revoluțiile statale din lumea arabă, din cadrul Primăverii arabe. Un alt aspect demn de scos la iveală este faptul că volumul face parte din primul val de cărți publicate pe tema new media de către un autor roman (nu și în România, întrucât mare parte din text a fost redactată în zona Bostonului, unde se află şi Harvard University, locul în care Mark Zuckerberg a iniţiat proiectul Facebook). Ca orice carte modernă “care se respectă” – în special una din domeniul social media – Cartea fețelor are propriul trailer și cont de Facebook. De asemenea, aceasta are propria pagina web, cu “extensia” deja cunoscută a site-ului creat si administrat cu succes de Ulmanu (www.jurnalismonline.ro).

Cartea fețelor poate fi considerată prin urmare o lectură interesantă, degajată, plină de exemple coerente; în nici un caz o carte de referință în zona social media, CV-ul scriitorului stând ca dovadă a faptului că informațiile din acest domeniu sunt mult mai vaste, pline de însemnătate și relevanță.

Cu toate că a prevenit publicul cititor încă din debutul cărții că nu va rupe bariere, declanșa controverse sau deschide cutia “virtuală” a Pandorei, este imposibil să nu ai așteptări mai mari de la un jurnalist important, un cercetător activ, cadru didactic ce a adus in amfiteatrele din România primul curs de jurnalism online.

(Articol scris de Gianina Petrucă.)

***

Alexandru Brăduț Ulmanu

Născut în 1973, la Bucureşti. Activează în presă din 1991, iar din 1996 predă jurnalismul în calitate de cadru didactic universitar şi trainer. A lucrat în presa scrisă, online, radio şi de agenţie şi s-a ocupat cu predilecţie de cultură şi media. Și-a luat licența și a absolvit masteratul la Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării (FJSC) a Universității din București unde ulterior a început să țină cursuri de jurnalism și comunicare. Este, de asemenea, trainer internațional în jurnalism – a susținut programe de pregătire profesională cu jurnaliști în toată țara, dar și în Belgia, Cehia, Rep. Moldova, Armenia și SUA. Este coautor al mai multor cărți de jurnalism în limba română și în engleză, și a numeroase articole și studii publicate în țară și străinătate.

După o bursă Freedom Forum, la cotidienele americane USA Today și Florida Today în 1992 a revenit in SUA în anul universitar 2000-2001, când a fost bursier Fullbright la prestigioasa Annenberg School for Communication de la University of Southern California, Los Angeles, unde a studiat comunicarea online și a scris pentru Online Journalism Review; În 2007-2008 a fost bursier al Carter Center din Atlanta.

Internetul, jurnalismul online și social media se numara printre preocupările lui principale. În 2001 a conceput și susținut primul curs de jurnalism online din România, la FJSC. Între proiectele sale online se numără relansarea site-ului EVZ.ro, în 2005, care sub conducerea lui a devenit primul ziar online din România cu o secțiune de bloguri. În anul 2011 scria pentru o serie de publicații, printre care: Esquire și EJC Magazine, precum și pe blogul său http://www.jurnalismonline.ro.

***

Cartea Fețelor, Alexandru Braduț Ulmanu

  • Produs publicat in 2011 la Humanitas
  • Colectia: Spații publice
  • Tip coperta: Brosata
  • Format: 130×200
  • Numar pagini: 280

Sursa foto: humanitas.ro, carteafetelor.jurnalismonline.ro, facebook.com/Alexandru-Bradut Ulmanu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s