Te adaptezi. Altfel, nu supraviețuiești.

Carte: Mediamorphosis: să înțelegem noile media
Autor: Roger Fidler
Editură: Idea
Anul apariției: 2004
Număr de pagini: 236

Trecut, prezent și viitor. Așa s-ar prezenta cartea de mai sus în câteva cuvinte , dacă nu am ține cont de titlul lung și complicat. Ce-i drept, cuvântul „mediamorphosis” a fost cel care m-a convins să citesc cartea. Am aflat pe parcurs că e un cuvânt inventat chiar de Roger Fidler, autor ce este recunoscut în sfera jurnalismului drept designer și grafician creativ, fiind unul din inițiatorul multor proiecte în ceea ce privește domeniul electronic.
Cartea e construită pe principiul manualului. Sunt explicate zeci de concepte, cu tot ce înseamnă inventare, evoluție, utilizare etc. Tocmai de aceea, e o carte ușor de citit, care-ți lasă impresia de a cunoaște mai mult după ce ai citit-o.
Structurată în zece capitole, lucrarea pleacă de la lucruri mai tehnice către studii de caz și opinii ale autorului. În primă fază, ne sunt explicate principiile mediamorfozei și ce se vrea a se înțelege prin mediamorfoză. „Așteptați-vă întotdeauna la neașteptat.” (pag.18); ne avertizează autorul încă de la început. Tot acolo se amintește de regula celor 30 de ani a lui Saffo, regulă care explică cum este necesar câte un deceniu pentru fiecare etapă a intrării în societate a unui produs/serviciu nou. Mai apoi, se trece la delimitarea unor domenii ale mediilor de comunicare, domenii (interpersonal, al difuziunii și cel documentar) pe baza cărora autorul vorbește și mai târziu despre modificările apărute în media odată cu schimbările din societate.
Tot din generalitățile de început ale cărții face parte și rolul limbajului în acest haos al mediamorfozei. De fapt, Roger Fidler punctează că această schimbare a limbajului, această morfoză a lui, face posibilă și marea mediamorfoză. Practic, se vorbește despre trei mari modificări la acest nivel: limbajul expresiv care devine limbaj vorbit, limbajul vorbit care se transformă în limbajul scris și ultima mediamorfoză reprezentată de trecerea către limbajul digital. Tocmai acesta din urmă constituie subiectul următoarelor capitol pentru că „aparițialimbajului digital a dus la schimbări majore în comunicarea umană și în procesarea informației, într-un interval uluitor de scurt.” (pag. 79)
Capitolele IV și V vorbesc tocmai despre această ultimă transformare, care încă este în curs de desfășurare, amintind mijloacele prin care a fost realizată trecerea la era electronică și a computerelor, adăugând și contextul cultural, care și-a adus aportul, în mod evident, asupra acestor transformări. Urmează un studiu de caz care să exemplifice greșelile care se pot comite extrem de ușor, determinați fiind de entuziasmul noilor media. După cum numește și Fidler capitolul, „învățămintele eșecului”, acesta surprinde o experiență personală în ceea ce privește introducerea unor sisteme noi pe piață fără a analiza în prealabil nevoile publicului și stadiul de adaptabilitate al acestora.
Aspectul cel mai interesant al cărții abia acum se arată. Următoarele trei capitole surprind un exercițiu de imaginație al autorului în ceea ce privește modul de evoluție al acestor „new media”. Anul de referință este 2010, iar situațiile sunt dintre cele mai diferite, ilustrând pe rând cele trei domenii media despre care vorbește autorul în începutul cărții. „Scenariile viitorului prezentate în acest capitol, precum și în următoarele două, descriu o ipotetică dimineață de septembrie în viața a trei familii diferite.” (pag.149) Denumite într-un mod sugestiv – Cyber locuitorii, Familia video-interactivă și Lectorul de documente digital mobil- , scenariile încropite de Roger Fidler sunt pe alocuri exagerate, dar având pe undeva un sâmbure de adevăr.
În final, profesia de jurnalist nu-l lasă pe Fidler să nu aibă un cuvânt de spus referitor la viitorul tipăriturilor, care pare să nu fie unul promițător odată cu invazia erei digitale. Cu toate acestea, autorul este optimist și se încrede în unul din principiile de bază ale mediamorfozei, și anume cel al coexistenței care arată că „formele mai vechi de comunicare sunt capabile să coexiste cu cele mai noi, pe perioade lungi de timp. În loc să dispară pe măsură ce apar noi forme, principiul supraviețuirii sugerează că formele mai vechi se adaptează și continua să evolueze în cadrul domeniului lor media.” (pag. 224)
Să citești „Mediamorphosis: să înțelegem noile media” presupune un efort minim. Fidler te prinde cu poveștile lui încă de la început, făcând ca un subiect care pare la prima vedere unul tehnic și îmbâcsit de coduri binare să devină unul plăcut și pe înțelesul tuturor. Cât despre părerea de final care ilustrează încă o dată atașamentul autorului față de media tradiționale, consider de cuviință că modul în care se vor adapta aceste „old media” la valul de modernizare va determina șansa lor la supraviețuire. Indiferent de opinie, e greu să dăm dreptate cuiva pentru că, după cum spune și autorul, „schimbarea nu este un lucru pe care oamenii să-l aștepte cu nerăbdare sau pe care să-l poată prezice cu ușurință”. (pag.15)

Sursa foto: http://www.carti-online.com

Firuța Slevoacă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s