Ce tipuri de convergenţe facilitează comunicarea mediată de calculator

Network and Netplay  –      Virtual Groups on the Internet

  •   Autori: Fay Sudweeks, Margaret McLaughlin, Sheizaf Rafaeli
  •   Editura: The MIT Press
  •   Anul apariţiei: 1998
  •   Număr de pagini: 333

      Cartea de faţă este compusă din 13 capitole care oferă numeroase deschideri  către diferite aspecte ce ţin de comportamentul online al consumatorului de Internet, ca parte componentă a unui grup virtual. În linii mari, autorii vizează descrierea şi explicarea cât mai riguroasă a comunicării mediate de calculator (computer mediated communication – CMC) şi a particularităţilor specifice, mai ales în comparaţie cu comunicarea orală şi scrisă. Ce interesează, în primul rând, nu sunt efectele psihologice ale Internetului asupra individului (deşi vom regăsi şi astfel de observaţii), ci modul în care diferite grupuri sociale se folosesc de acest mijloc de comunicare în vederea stabilirii unor interacţiuni cât mai diverse din punct de vedere al naturii lor.

      Fiecare capitol, scris de unul sau mai mulţi profesori şi cercetători de la universităţi de prestigiu din Statele Unite, Australia, Japonia, Rusia, Israel şi Marea Britanie, este construit pe baza unei structuri argumentative care se sprijină pe rapoarte solide de cercetare, observaţii şi analize ştiinţifice a unor grupuri, mai mult sau mai puţin omogene, care folosesc Internetul ca principal mijloc de comunicare. Folosind perspective destul de diverse din spectrul mai multor discipline, autorii urmăresc formarea şi dezvoltarea grupurilor mari în spaţiul cybernetic, precum şi analiza asupra acestora a Internetului, ca punct de convergenţă socială.

       Primul capitol are în vedere diferenţele de gen şi modul în care acestea sunt exteriorizate în comunicarea online. În legătură cu aceste aspecte, sunt formulate trei ipoteze, dintre care doar una rămâne în picioare după interpretarea rezultatelor studiului: femeile au tendinţa de a folosi mai multe simboluri grafice decât bărbaţii în interacţiunile online. Toate cele tei ipoteze încercau să ofere un răspuns la întrebarea: Putem să ne dăm seama de genul unei persoane doar interpetând anumiţi indici dintr-un mesaj online al acesteia?

      Al doilea capitol analizează structura argumentativă a mesajelor vehiculate prin intermediul Internetului şi retorica folosită pentru susţinerea acestora. Autorul se axează pe acea strategie discursivă cunoscută sub denumirea de framing şi încearcă să descopere factorii care conduc la creşterea ori scăderea implicării emoţionale a emitentului în susţinerea propriului mesaj.

     În cel de-al treilea capitol sunt surprinse particularităţile discursului în comunicarea mediată de calculator în comparaţie cu comunicarea orală sau cu alte forme de comunicare scrisă. Autorul încearcă să arate cum are loc procesul de internalizare al mesajului în cazul utilizării Internetului, din perspectiva dezvoltării psihice a individului.

    Capitolul patru este un studiu asupra comunicării care se iniţiază pe chat-urile de Internet. Cercetarea se focalizează asupra limbajului folosit într-un asemenea cadru, dar şi asupra rolurilor asumate de interlocutorii implicaţi într-un astfel de act de comunicare ori a efectelor pe care interactivitatea acestui mediu le are asupra celor care îl folosesc cu diverse scopuri (cum ar fi de plidă construirea şi întreţinerea unor identităţi multiple, mascarea identităţii reale – explicate pin teoria straturilor).

     Capitolul cinci se axează pe descoperirea locului pe care noile resurse propuse de Internet îl au în viaţa de zi cu zi a membrilor ce compun comunităţile virtuale şi care sunt pattern-urile pe care Internetul le determină la aceste grupuri când vine vorba de utilizarea de noi resurse (ca de plidă: media online, programe, jocuri, reţele înfiinţate cu diferite scopuri, suporturi pentru mesaje scrise etc.)

     Capitolul şase abordează o temă foarte interesantă: standardele impuse de comunităţile online membrilor şi identifică comportamentele acceptabile şi inacceptabile în diverse astfel de grupuri. Autoarele încearcă să răspundă la mai multe întrebări: dacă toate comunităţile online au reguli, cum poate fi comportamentul online al unui individ modelat de aceste reguli şi merg până la a identifica caracteristicile sociopaţior virtuali. Discuţiile rămân deschise în legătură cu tema supusă studiului.

      În al şaptelea capitol sunt analizate modalităţile de utilizare a celei mai folosite reţele din Rusia (Relcom). Modul de utilizare al reţelei de către diverşi subiecţi (care ştiau că sunt monitorizaţi) a fost pus în legătură cu caracteristicile lor demografice, ocupaţia, atitudini şi motivaţii pentru comportamentul lor online, dispersia geografică a subiecţilor, experienţa şi competenţa lor în folosirea respectivei reţele.

     Capitolul opt ridică problema securităţii personale şi a acţiunilor potenţial primejdioase pe care le întreprindem când ne angajăm în comunicarea mediată de calculator. Rezultatele studiului arată că subiecţii considerau mai puţin riscante astfel de activităţi decât erau ele în realitate. Atenţia se axează pe felul în care utilizatorii percep gradul de risc pe care interacţiunile online îl presupun şi pe identificarea potenţialelor riscuri ale acestor interacţiuni.

    Capitolul nouă analizează un gen anume de comportament – molestarea în spaţiul virtual – ca şi construct social. Autorul crede că în acest spaţiu poate avea loc o reordonare socială astfel încât femeile să nu mai fie vulnerabile în faţa bărbaţilor. De asemenea, încearcă să identifice care sunt aspectele care victimizează o serie de indivizi care se angajează în comunicarea online (de exemplu: expunerea nepotrivită a propriului corp, afişarea unor imagini ori mesaje care să funcţioneze ca un declanşator pentru molestarea virtuală din partea altor utilizatori ai reţelei). Caracteristica principală a acestui tip de agresiune este că se petrece la nivel mental, nu la nivel fizic (ca în cazul unui viol petrecut în realitate) – ceea ce nu înseamnă, desigur, că este mai puţin real sau că are consecinţe mai puţin nocive.

     Capitolul zece are ca subiect de studiu interactivitatea, considerată caracteristica principală a CMC. Se arată cum influenţează aceasta dinamica grupurilor pe Internet şi ce aspecte pozitive implică: îi ajută pe indivizi să fie mai sociabili, să se simtă mai în largul lor atunci când vorbesc despre propria lor persoană, să folosească umorul cu mai puţine rezerve, să se familiarizeze mai repede cu un străin şi aşa mai departe.

     Capitolul unsprezece cuprinde mai multe discuţii referitoare la diferite aspecte ce ţin de specificul comunicării mediate de calculator prin introducerea în cercetare a unei metode ce are la  bază reţelele neurale autoasociative. Întreaga procedură de colectare şi interpretare a datelor este detaliată în acest capitol.

    În capitolul doisprezece se identifică câteva modele de cooperare ce pot lua naştere în timpul inteacţiunilor virtuale şi sunt inventariate tipurile de instrumente folosite în vederea oferirii de sprijin reciproc între membrii unei comunităţi online, dar nu numai.

    Ultimul capitol prezintă câteva experienţe benefice pe care le-ar putea avea pentru copii folosirea Internetului: amuzament şi distracţie, descoperirea unor lucruri noi şi interesante (este nevoie aici de o ghidare atentă a acestora, din exterior sau prin intermediul unor opţiuni speciale care să faciliteze navigarea pentru a ajunge cât mai repede la date relevante), uşurinţa de a interacţiona, călătoriile virtuale, dezvoltarea unor abilităţi prin intermediul unor jocuri. Toate acestea sunt descrise prin prisma unui anume tip de lume virtuală: MUD (multi-user dimension).

     Anexa de la finalul lucrării cuprinde datele statistice ale studiului pe baza cărora s-au scris capitolele anterioare. Studiul mare numit ProjectH s-a desfăsurat pe durata a mai mult de 2 ani şi a fost realizat prin colaborarea din perspectivă interdisciplinară a numeroase universităţi de prestigiu din lumea întreagă, iar subiecţii pe care s-a făcut cercetarea reprezentau grupuri numeroase de oameni din mai multe ţări.

                                                                                       *

      Ce recomandă lecturarea acestei cărţi este, mai cu seamă, caracterul său ştiinţific – date fiind cercetările riguroase efectuate pentru fiecare studiu. Atât profesorii, cât şi studenţii interesaţi de acest domeniu vor găsi la finalul fiecărui capitol o secţiune foarte concentrată (din punct de vedere al informaţiei) care formulează concluziile temei avute în discuţie în respectivul capitol ori subiecte de discuţii, întrebări care rămân încă deschise. De asemenea, sunt atent detaliate: metodologia folosită pentru culegerea datelor, teza de la care s-a pornit şi rezultatele concrete ale studiilor.

    În ciuda faptului că lucrarea despre care vorbim nu este nici pe departe o noutate editorială (1998!), cred că informaţiile pe care ni le pune la dispoziţie sunt esenţiale pentru cei care studiază într-un mediu academic comunicarea online. Cifrele care nu mai sunt de actualitate nu repezintă nicidecum un impediment pentru înţelegerea anumitor comportamente şi fenomene puse în discuţie, ci ne ajută să interpretăm mult mai bine evoluţia şi implicaţiile utilizării Internetului ca mijloc de comunicare al diverselor grupuri de indivizi.

     În concluzie, cartea Network and Netplay se poate dovedi deosebit de utilă ca punct de sprijin pentru cei care doresc să iniţieze o cercetare aprofundată asupra comunicării mediate de calculator, sub una dintre numeroasele ei faţete.

                sursa foto: http://mitpress.mit.edu/catalog/item/default.asp?tid=6457&ttype=2

Advertisements

About Raluca Apetrei

Mereu m-am prins cu toată puterea de care eram în stare de ideea că nedreptatea, egoismul şi meschinăria care ne înconjoară nu au tăria de a rezista în faţa adevărului şi binelui. Mereu am ales să cred cu sete în superioritatea valorilor morale şi în forţa lor de a schimba lumea. Dar pentru a rezista şi în acele momente când toate acestea par utopii, am decis să-mi creez propriul meu colţ cu poveşti, o realitate doar a mea unde niciodată - nici măcar o singură dată- răul, frica şi urâtul nu au ultimul cuvânt de spus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s