Manualul românesc de social media – se merită sau nu?

“Tehnici de comunicare în social media” de Horia Mihai Bădău a apărut la editura Polirom în 2011, iar în momentul de față se pregătește o a doua ediție a cărții, datorită creșterii numărului de utilizatori social media în cele aproximativ 6 luni de când a apărut prima ediție, dar și pentru că rețele sociale importante precum Pinterest sau Google+ nu au fost acoperite încă. Continue reading

Networking-ul…necesitate sau trend?

Image

Sursa foto:www.rs.ro                                                                            

Titlu: Networking.Ghid de supraviețuire pentru profesioniști.Cum să ai succes în rețelele de contacte.

Autor: Filipe Carrera

Editura: Rentrop&Straton

Pagini: 160

Anul apariției: 2010

                În zilele noastre, “pe cine știi” este la fel de important sau poate chiar mai important decat “ceea ce știi”! O definiție “la rece”, spune că networking-ul este întâlnirea unor persoane necunoscute într-un context social sau legat de afaceri.

         Filipe Carrera spune că networkingul este o metoda normală de a interacționa și de a găsi parteneri de afaceri în intreaga lume. Nu este manipulare, nu este trafic de influență. Este pur și simplu sprijinul pe care-l primiți de la cineva dispus să vi-l ofere fără a aștepta vreo recompensă de la dumneavoastră.

               Networking-ul – arta de a crea relații – a devenit o cale rapidă de a vă atinge țelurile propuse. Principiile sale, bine definite, vă ajută să stabiliți contacte cu oameni care, cunoscându-vă nevoile, vă pot ajuta să avansați în direcția dorită.

              Networking ul prin contactele pe care le promovează este o valoare unică pentru viața personală și profesională. De-a lungul timpului ne construim propria rețea de contacte ce include familia, prieteni, colegi de școală și de serviciu, chiar dacă în mintea noastră nu există noțiunea de networking sau de rețea. Astăzi sunt la modă rețelele sociale, dar ele au existat întotdeauna, doar că dezvoltarea Internetului și a noilor tehnologii de informare a permis explozia rețelelor de comunicare organizată. Rețeaua este responsabilă de împărtășirea de idei și valori între persoane ce au interese și obiective comune.

               În termeni personali și profesionali, o bună rețea de contact facilitează viața și creează valori. Relativ puține persoane au recunoscut toate capacitățile pe care le au la dispoziție în Web și în integrarea în rețelele selecționate pentru viața profesională. Construirea organizată a unei rețele de contact nu se naște printr-o gestionare spontană.Trebuie să fie manageriată într-o formă atentă și cultivată cu profesionalism de-a lungul timpului.

               Filipe Carrera ne învață în diferitele capitole ala cărții cum să gestionăm oportunitățile de networking , cum să creăm rețele de cunoaștere, cum să fim și să lucrăm în ele și cum să le dezvoltăm în sensul de a îmbunătăți efortul (investiția) pe care îl vom realiza în acest fel.

              În ziua de azi, legătura permanentă cu lumea care ne înconjoară este condiția de supraviețuire:în țara în care trăim , în comunitățile sociale pe care le agreăm și în sectoarele de care suntem legați la nivel național și internațional. De aici vine și a doua parte  a titlului: Ghid de supraviețuire pentru profesioniști. Un individ competent care acționează în mod individual și nu în rețea, nu are mari șanse de succes într-o lume competitivă și din ce în ce mai globalizată ca cea în care trăim.

               Rețelele primare de relații între indivizi dau naștere unor mici grupuri. Ele sunt formate prin toate relațiile pe care persoanele le stabilesc în fiecare zi și sunt compuse din prieteni, colegi de serviciu, colegi de universitate, camarazi, familie, vecini, organizatii. Sunt rețele de relaționare care încep în copilărie și care contribuie la formarea identității.

                Cartea prezintă o grămadă de reguli de bun simţ, lucruri care trebuie făcute obligatoriu, pentru a putea câştiga contacte valoroase care să te ajute:

  • să îţi creşti afaceri
  • să ai acces la cunoştinţe
  • să îţi creezi mai multe oportunităţi de dezvoltare
  • să îţi măreşti reţeaua de oameni cu care dezvolţi relaţii de calitate

                Networking-ul funcţionează de obicei ca o pârghie, iar reţelele de oameni la care eşti conectat sunt puncte în care tu te poţi sprijini. De exemplu, obiectivele cu care oamenii fac networking, diferă de la om la om:

  • poţi să îţi cauţi un loc de muncă
  • cauţi să stabileşti relaţii de prietenie sau chiar de dragoste
  • cauţi oportunităţi noi de afaceri
  • doreşti să aderi la o reţea de oameni care au acces la informaţii de calitate

                În carte sunt prezentate o mulţime de sfaturi utile, majoritatea de bun simţ, însă vreau să le enumăr pe cele mai elementare, cele pe care eu le văd, prin prisma apropriaţilor mei, ca fiind cele mai de bază.

                 Sfaturi în caz de îți găsești un loc de muncă:

  • nu-ţi vorbi de rău actualul sau fostul patron
  • concentrează-te pe câteva domenii sau mai bine targetează ceea ce doreşti să lucrezi
  • contactează-ţi telefonic contactele cu care te înţelegi cel mai bine şi cere-le un sfat, nu le cere direct un loc de muncă
  • educă-te înainte de orice interviu:citeşte cărți, mergi la training-uri şi conferinţe
  • mergi în locuri unde potenţiali angajatori îşi petrec timpul şi ieşi în evidenţă într-un mod pozitiv

                Cum să-ți creezi o bază de date de 5 stele? Ai nevoie de următoarele date pe care tu trebuie să le introduci într-un excel sau într-un program specializat :

  • date de contact: adresă, telefon, email, website, facebook, linkedin
  • date personale: data de naştere, numele soţului sau soţiei, numele copiilor, orice informaţie legată despre situaţia familială
  • date comerciale: ce cumpără, ce branduri preferă
  • date profesionale: locul de muncă trecut, care este locul de muncă actual

                 Crearea de oportunități de networking la conferințe:

  • să ajungi cu 15 minute înainte de startul conferinţei
  • fă cunoştinţă şi ajută-i pe cei din echipa de organizare
  • targetează persoanele cu care trebuie să vorbeşti
  • să ai cărţi de vizitiă în plus la tine
  • caută să interacţionezi în momentele când lumea nu se aglomerează
  • este recomandat să ai ecusonul cu numele tău la vedere, pentru a facilita intrarea în discuţie
  • pune întrebări deschise, clar formulate, pentru a obţine exact răspunsul de care ai nevoie
  • ia notiţe când cineva îţi dă un sfat foarte bun
  • zâmbeşte, încearcă să te relaxezi, îmbracă-te în cele mai bune haine alte tale, interacţionează cu oricine crezi că te poate ajuta
  • dacă este un eveniment cu bufet, mănâncă ceva de acasă, ca să nu îţi pierzi jumătate din timp stând la bufet.

                Autorul mai include şi o mulţime de sfaturi despre cum poţi folosi reţelele sociale pentru a intra în contact cu oameni noi, pentru a extinde calitatea unor relaţii şi de a descoperi noi oportunităţi de îmbunătăţire a serviciilor tale şi chiar oportunităţi profesiona

                 Te poţi diferenţia de cei care par începători aplicând exact sfaturile pe care le dă Filipe Carrera, un om de afaceri trecut prin zeci de evenimente internaţionale, negocieri cu popoare diferite, experienţe de public speaking şi training.

                 

Recenzie realizată de Onisîi Alina Ioana  

 

                                   

   Image

Date despre autor: Licențiat în Economie la Institutul Superior de Economie și Gestiune, Filipe Carrera deține un Masterat în e-Business și e-Commerce la Universitatea Politehnica din Madrid și are cursuri postuniversitare în Marketing, Afaceri Electronice și Gestiunea de e-Learning. Este profesor universitar în Managementul Marketingului si pentru Masterul de Marketing din cadrul Institutului Superior de Economie si Gestiune din Lisabona, având ca responsabilitate educativă disciplina de Marketing. Predă și în cadrul Institutului Portughez de Administratie si Marketing din Lisabona, având ca responsabilitate disciplina de Sisteme de Informatii si este profesor coordonator pentru cursuri postuniversitare în Marketing Digital. De asemenea, este profesor vizitator la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, România. Ca networking coach (antrenor) a susținut seminarii și workshop-uri de networking în peste 40 de țări, pe 4 continente.

 

Ipostazele comunicării de masă. Media în era digitală

Image

Autor: Joseph R. Dominick
Anul publicării: 2009
Titlul lucrării: The Dynamics of Mass Comunication: Media in the Digital Age

Joseph R. Dominick este profesor consultant la College of Journalism and Mass Communication, University of Georgia. A obținut diploma la University of Illinois și apoi titlul de doctor la Michigan State University. A predat timp de patru ani la Queens College, City University of New York, înainte de a veni la University of Georgia, unde, între anii 1980 si 1985 a fost șeful Catedrei de Radio, TV și Film.

Image

Ce este comunicarea? Dar comunicarea de masă? Care este locul comunicării în societatea actuală? Ce mutații a produs media electronică în practicile cotidiene? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările cărora Joseph R. Dominick le răspunde în paginile lucrării sale.

Comunicarea de masă este definită drept “procesul prin care o organizație complexă produce și transmite, cu ajutorul unuia sau al mai multor aparate, mesaje publice direcționate către un public imens, eterogen și dispersat”.

Se apelează la o retorică vizuală pregnantă – casete cu texte reduse la esențial, imagini sugestive, figuri care dispun informația într-o formă mai intuitivă. Această retorică – folosită pentru a ține cont de obisnuințele de lectură ale cititorului modern, bombardat de imaginile TV și pentru a atrage publicul mai tânăr, a condus la caracterizarea volumului ca fiind eye-catching. Textul, deja atrăgător din punct de vedere vizual, este presărat cu informații de tip anecdotic, care sunt, cu siguranță, primele de reținut.

Important este că retorica vizuală și inserțiile anecdotice nu deraiază înspre un text superficial sau prea facil, ci se imbină cu argumentația solidă, cu referințele variate și resursele bibliografice necesare celor care doresc să aprofundeze temele tratate.

Lucrarea este structurată în șase părti, fiecare constituind o analiză tematică a unuia dintre domeniile comunicării de masă.

Partea întâi se referă la Natura și istoria comunicării de masă, cea de-a doua la Media tipărită, partea a treia face trimitere la Media electronică, partea a patra ne prezintă Profesiuni specifice în mass-media, penultima parte ne introduce în Mijloace de control în mass-media iar ultima parte ne pregatește de Impact.

Abordarea este de factură enciclopedică, acoperind, dincolo de teoria și istoricul comunicării de masă (Partea I), o arie vastă a industriilor și profesiilor media ( Parțile a II-a și a III-a). Relațiile publice și publicitatea se bucură de o atenție specială ( Partea a IV-a), dată fiind legatura organică dintre aceste domenii și comunicarea de masă. Noile media se regăsesc și ele integrate în acest tablou al comunicării de masă.

Autorul acordă o atenție privilegiată problemelor legate de deontologie profesională și control în mass-media, fie că este vorba de controlul formal, (legi, reglementări) sau cel informal (etică, politică organizațională). Prezența acestor teme frecvent omise în lucrările de specialitate, stilul concis și accesibil în care sunt prezentate, pasiunea pe care o degajă textul în ansamblu, dar și multe alte motive au facut din această carte unul dintre manualele favorite ale celor interesați de comunicare în ansamblu.

În concluzie, consider această carte a fi un text de referință și un instrument util celor interesați de sfera comunicării. Simplu și accesibil, textul lui Joseph R. Dominick este o dovadă a faptului că teoria poate fi expusă și predată într-un mod agreabil, care să stimuleze curiozitatea intelectuală și să creeze un atașament față de domeniul studiat.

Geanina Mihaela Boidache

Big Brother – o mostră de realitate

Autor: Nick Couldry
Anul publicării: 2002
Titlul lucrării: Playing for celebrity: Big Brother as Ritual Event
Copyright © 2002 SAGE Publications

 

Acest articol dezvoltă un argument informat antropologic în legătură cu statusul lui ”Big Brother” ca și eveniment și cererile sale ambigue de a prezenta ”realitatea” socială într-o formă nouă, cu un caracter “live” foarte pronunțat.

Autorul consideră fenomenul serialului/reality show-ului ”Big Brother” al postului BBUK1 din Regatul Unit ca fiind nu o producție sau un text, ci un eveniment prezent pe mai multe site-uri, o ”condensare instantă” de participare, pe scurt, un eveniment media.

Articolul urmărește trei linii de analiză. Prima, intitulată ”Evenimentul live” explică pe larg ce înseamnă conceptul de ”liveness” și de ce fiecare eveniment media ar trebui să aibă această calitate. Un eveniment care este transmis in timp real (live) face ca audiența să aibă senzația că îl urmărește din interior. Posibilitatea de a-l putea urmări zilnic, ocazia de a decide soarta participanților prin intermediul votului au pus bazele unui adevărat ritual. Rolul principal al lui ”Big Brother” a fost acela de a supune zece oameni la un soi de ”supraveghere națională” timp de două luni, cu scopul de a arăta realitatea lor umană și de a crea senzația ca oricine s-ar afla în locul lor, ar putea reacționa într-o manieră similară.

A doua parte a articolului, numită ”Media/ Ordinary” arată prin prisma a doi factori importanți ce oferă caracterul de eveniment media unui reality-show. Primul dintre factori este autoritatea necontestată pe care o are media în a reprezenta realitatea și al doilea este ierarhia dintre oamenii din media (inclusiv celebritățile) si oamenii non media (ordinary- adică obișnuiți). Interesant este de urmărit cum reality-show-ul Big Brother a făcut posibilă situația in care niște oameni normali au decis să arate publicului cum sunt ei în realitate, iar la finalul emisiunii au ajuns să aibă un statut asemănător cu cel al celebrităților.

În final, ultima parte a articolului are titlul sub forma unei întrebari: ”True fictions or Fake truths?”. Media în principal poate fi atât o fereastră spre realitate cât și un spațiu ficțional. Ficțiunile adevărate și adevărurile false sunt niște ambiguități care, dintr-un anumit punct de vedere oferă o autoritate simbolică acesteia.

Ca o ultimă concluzie, luând în considerare și realitatea actuală din media, putem afirma că am ajuns într-un punct în care se depun eforturi susținute pentru aduce in prim plan ideea de normalitate prin intermediul reality-show-urilor, prin intermediul anumitor seriale sau reclame, iar ficțiunea pierde din ce în ce mai mult teren in spațiul media. Publicul începe să nu mai simtă nevoia de a evada într-un spațiu ficțional unde orice este posibil, ci caută să se identifice cât mai mult cu situații din viața reală, caută să vadă persoane normale care reacționează autentic în diferite situații. Poveștile ireale și mediile fantastice încep să-și piardă din relevanța inițială iar realitatea în toate formele ei este elementul pe care-l caută societatea în momentul actual.

Nick Couldry este lector la catedra de Comunicare și Media a ”London School of Economics and Political Science”. Este autorul lucrărilor ”The Place of Media Power” (Routledge 2000), ”Inside Culture” (Sage, 2000) și ”Media Rituals: A Critical Approach” (Routledge, 2002).

 

Autor: Hurduc Diana

Care-i treaba cu promovarea online ?

NOILE REGULI DE MARKETING ŞI PR

Cum să ajungi direct la clienţi prin reţelele de socializare, bloguri, comunicate de presă, site-uri video şi marketing viral

Autor: David Meerman Scott

Editura PUBLICA, 2010

Da știu… trăim într-o lume digitală. Și lumea aceasta funcționează, ca orice sistem, după niște reguli proprii. De obicei bizare, aceste reguli vin să ordoneze haosul generat de cantitățile enorme de informație distribuită aleatoriu pe internet. Lumea aceasta păstrează bineînțeles caracteristici din lumea reală, diferența  constând în viteza de propagare a informației și numărul enorm de oameni care o pot accesa în același timp. Lumea se agită online , un post pe un blog poate schimba destine, un talent deosebit poate fi descoperit pe o reţea de socializare, facând din posesorul lui un star internaţional, sau un clip viral poate aduce unei afaceri de apartament succesul nemărginit peste noapte.

Cum poți folosi acest mediu și infinitele sale posibilități în promovarea brandului pesonal sau a propriei afaceri ? Simplu citeşte și aplică „noile reguli de marketing şi pr” din cartea cu același nume a lui David Meerman Scott. 

E clar. Să cumperi advertising e insuficient şi costisitor, iar să convingi jurnalişti să scrie despre tine e o muncă titanică şi de obicei fără rezultate vizibile în contextul în care publicul ţintă nu mai există ci s-a transformat  în „buyer persona” (aşa denumeşte Scott profilul de cumpărător). Decăderea marketingului tradiţional şi apariţia unui domeniu nou, neconvenţional, în care marketingul se îmbină  cu pr-ul  sunt analizate pe larg în cartea lui Scott.

Publicată pentru prima dată în 2007, apoi completată cu noutăţile vremii și reeditată în 2010, cartea aceasta face lumină în domeniul întortocheat al marketingului și PR –ului online. Deși cu o denumire absolut banală (la o simplă căutare pe google a expresiei “noile reguli” găseşti mii de titluri de cărți ) şi cu un subtitlu de self help book (“cum să ajungi  direct la clienți  prin rețelele de socializare, bloguri, comunicate de presă, site-uri video și marketing viral”) cartea de faţă nu are nimic în comun cu nici una dintre cele  două aparente caracteristici. Credibilitatea în ceea ce privește eficiența metodelor de promovare descrise de  Scott  vine tocmai din experiența personală a autorului care și-a început cartea pe blogul personal, prin câteva articole în care descria experiențe din activitatea sa de expert în strategii de marketing online și a afacerilor pe internet. Avantajul este acela că cititorii nu sunt  factorul pasiv ci dimpotrivă comentariile relevante de pe blog au fost luate în considerare la editarea cărții în format fizic. De asemenea strategiile  descrise în carte cu lux de amănunt au fost testate de autor chiar pentru  promovarea cărții prin intermediul bloggerilor și al comunicatelor de presă ajungând, astfel, în lista celor mai bine vândute cărți  timp de doi ani în sondajele Business Week.

Cele trei secțiuni ale cărții : „Cum a schimbat web-ul regulile de marketing și PR”, „Comunicații bazate pe web pentru a ajunge direct la cumpărători” și „Planul de acțiune pentru a valorifica puterea noilor reguli” realizează practic strategia perfectă pentu a putea avea succes online și a-l menține . Structura cărții este simplă și la obiect, fiecare capitol fiind compus dintr-o parte  aplicativă, unde sunt cuprinse exemple personale sau celebre de afaceri care au avut succes, prin utilizarea metodelor de promovare online și descrierea acestora împreună cu explicarea limbajului aferent şi a terminologiei de specialitate, fără a fi utilizat un limbaj tehnic, ci mai degrabă, unul informal  şi una cvasiteoretică, unde, spre surprinderea mea, nu am găsit nişte reguli bătute în cuie, ci o abordare relaxată a diferitelor metode de promovare, însoţite de sfaturi utile.  Noutatea cărții și probabil cea mai interesantă abordare constă în expunerea tuturor  metodelor de promovare cunoscute până în momentul publicării, cât și al efortului de a individualiza, în funcție de necesitățile fiecărui tip de afacere, metodele de promovare potrivite .

Aşadar, Scott oferă soluții de promovare custom made testate  și eficiente  companiilor, freelancer-ilor, antreprenorilor demontând abordările clasice, arătându-le acestora cum pot să se adreseze clienților sau consumatorilor fără intermediari și cum pot să-și realizeze singuri campaniile de promovare cu bugete minime, ajungând la toate categorille de public vizate, prin mesaje bine gândite, utilizând nimic altceva decât banalul facebook,  blogul personal, youtube-ul, vimeo-ul sau alte canale online şi reţeaua infinită de potenţiali consumatori, clienţi sau fani.

Până la un nou set de reguli, mai noi decât „ noile reguli”  vă invit să lecturaţi această incursiune relevantă, captivantă şi mai ales utilă în spaţiul afacerilor online de succes.

Poza e de aici.

Autor: Smărăndiţa Ciornei

Tu cum i-ai explica bunicii ce înseamnă ”facebook”?

M-a întrebat într-o zi bunica ce înseamnă cuvântul ”facebook”? După curiozitatea aceasta urma o nouă întrebare. Cum de cumpăr și citesc o altă carte, când eu nu am epuizat, încă, biblioteca ei cu cărți ”grele”, adunate cu atâta străduință în deceniile de muncă de lingvist? Răspunsul s-a ramificat, pe măsură ce înaintam în lectură…

Tradus literalmente ”facebook”  înseamnă ”cartea feței”. Având în vedere că fiecare utilizator are o carte a feței sale și a vieții implicit, iar  numărul acestora este de sute de milioane, îl îndreptățim pe Alexandru-Brăduț Ulmanu, care și-a intitulat cartea, despre revoluția Facebook și spațiul social, folosind pluralul ”Cartea fețelor”.

Citind-o, am început să-i explic bunicii ce sunt rețelele sociale și la ce ne ajută. Curios este că multe lucruri le-a înțeles, a rămas surprinsă, mirată, fascinată și, desigur, de multe ori nedumerită. Ceea ce a încântat-o, este că ai putea să îți găsești pe Facebook, cunoștințe cucare ai pierdut legătura de mult timp, hrănind speranța reîntâlnirii.

”Ce bine era dacă aveam și noi Facebook pe atunci…” intervine bunica. Replică care a trezit o poveste veche, despre o iubire juvenilă rătăcită prin lume și amintiri.

Întradevăr, cartea lui Ulmanu, vorbește despre faptul că “Facebook”, redă povești de viață prin pozele și mesajele de stare ale utilizatorilor săi. Oamenii se urmăresc reciproc, pentru că sunt mult mai interesați de ceea ce fac alți oameni, cu care găsesc similitudini, decât de ceea ce se întâmplă cu obiectele din jur. Prin cercetările de laborator s-a demonstrat că reacțiile creierului uman sunt mult mai intense când văd imagini cu oameni decât cu obiecte.

Facebook, spune autorul, are succes pentru că este un fel de gura satului, care oferă senzația controlului asupra imaginii publice. Succesul acestei rețele sociale vine și din faptul că s-a adaptat ușor ca blogging și microblogging, oferind multe aplicații care au prins și la cei care nu se identifică cu generația cyber space.

În plin process de explicații, bunica mă întrerupe nedumerită: ”Dar de ce revoluția facebook?”

Răspunsul îl oferă tot autorul. În online, toată lumea vorbește scurt și concis. Specialiștii în comunicare vorbeau despre revoluția modului în care lucram cu informația înainte de apariția site-urilor de socializare. Internetul fiind o evoluție a sistemelor de comunicare în rețea, însă pentru că a ajuns să faciliteze schimbul de informație la niveluri fără precedent a început să reprezinte o revoluție în comunicare.

Un alt aspect interesant, descoperit în această carte, este o demonstrație științifică a legăturii dintre oameni. Se pare că un om este legat de orice alt om de pe planetă, prin maxim 6 legături umane. Nu te-ai aşteptat la asta, nu?  Lucru pe care îl putem observa cu ușurință pe Facebook prin prietenii comuni din rețea.

”Asta așa este, lumea e foarte mică…” aprobă rapid bunica. ”Numai că nu tot timpul întâlnești pe cine cauţi” continuând să îmi povestească, cum a fost transferată ca profesoară în alt sat, urmând războiul și rupând definitiv legătura cu cel care avea să îi fie partener de viață. Iar lumea e mică, pentru că a întâlnit, spre bătrânețe, o persoană care îl cunoștea bine pe cel despre care îmi tot povestește.

În medie fiecare om are aproximativ 150-200 de cunoștințe. Aceasta este și media de prieteni pe care o are un utilizator de Facebook. Grupurile pe Facebook sunt similare celor naturale. Felul în care ne prezentăm pe Facebook este asemănător celui din realitate, pentru că și în viața de zi cu zi păstrăm o mască socială, încercând să avem un control al imaginii noastre. Diferența este că în offline nu-ți numești ”prieteni” cele 200 de cunoștințe. Sintagma aceasta fiind aleasă pentru a simplifica platforma de comunicare. Social media leagă prietenii, găsește parteneri de afaceri, căsătorește oameni sau contribuie la separarea lor. Se pare că în America, se aduc multe probe de divorț din activitatea partenerului de pe rețelele sociale. Cu toate acestea, remarcabil este aportul social media în ajutorarea persoanelor suferinde de cancer, cazuri fericite prin care informația a ajuns în timp scurt în sute de țări ale lumii.

În ultima parte a cărții, Alexandru-Brăduț Ulmanu, prezintă o analiză comparativă complexă a modului în care politicienii americani și români, utilizează bogăția social media în comunicarea cu electoratul. Se pare că politicienii români greșesc enorm pentru că nu înțeleg, încă, diferența dintre comunicare prin mass media și cea prin noile media.

Ceea ce trebuie apeciat este faptul că mediul online este o sursă de informații gratuite atât pentru jurnaliști, cât și pentru oamenii obișnuiți, care pot căpăta aceeași putere de diseminare a unui mesaj precum specialiștii în comunicare. Poți afla aceleași lucruri din presă, precum și de pe internet. Apartenența la o comunitate, dezvoltă simțul civic și dorința de împărtășire a experienței. Ulmanu recunoaște că a oferit gratuit pe un forum, pe care a găsit anterior o informație foarte utilă, un material pentru care ar fi putut încasa bani buni în calitate de jurnalist.

”Chiar vă invidiez, acum aveți niște posibilități la care eu nici nu visam. Nu exista atunci atâta informație. Eu îmi cumpăram pe ascuns cărți când mergeam în excursii peste Prut. Le ascundeam sub palton ca să trec vama sovietică. Dacă eram mai tânără îmi făceam și eu Facebook”, zâmbește mai serios bunica, care a predat limba română într-un regim opresiv culturii și valorilor naționale românești.

Așadar, dacă tot e libertate și e gratuit, măcar să profităm din plin de puterea acestei noi lumi, aşa zis- virtuale.

De Alexandrina Prisăcaru

New media şi noile metode de învăţare


Autori: Jenkins, Henry, Katie Clinton, Ravi Purushotma, Alice J. Robison şi Margaret Weigel

Anul publicării: 2006

Titlul lucrării:

Confronting the Challenges of Participatory Culture: Media Education of the 21st Century

Chicago, The MacArthur Foundation
Copyright © 2006 The John D. and Catherine T. MacArthur Foundation.

Când vine vorba de tehnologiile new-media şi potenţialul acestora de a încuraja cultura participativă, educatorii, profesorii şi în general formatorii se confruntă cu un peisaj în continuă schimbare. În această lucrare, Henry Jenkins, director al Comparative Media Studies Department la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, explorează noi câmpuri de lucru pentru comunicarea într-o cultură participativă.

Autorul defineşte cultura participativă ca fiind un mediu ce nu impune bariere expresiilor artistice şi participării civice, sprijinind împărtăşirea creaţiilor şi diseminând experienţa către părţile novice. Membrii culturii participative cred cu adevărat în contribuţie, stabilind un nivel ridicat al legăturilor sociale. Cultura participativă poate lua diverse forme: afilieri (autorul oferă exemplul comunităţilor on-line), expresia artistică (prin new media), rezolvarea problemelor într-un mod cooperativ, circulaţia informaţiei, împărtăşirea ei.

Acest model cultural răspândit în new media poate oferi beneficii nenumărate când vine vorba de împărtăşirea informaţiei şi cunoştinţelor din punct de vedere pedagogic. Profesorii pot transforma accesul la tehnologie într-o oportunitate reală de a dezvolta abilităţile comunicative, sociale, civice sau de învăţare ale tinerilor.

Şcolile private, în special cele cu program prelungit, au început deja să acorde o deosebită atenţie dezvoltării competenţelor sociale pe care tinerii le pot folosi în mediul on-line.

Iată setul de abilităţi asupra cărora şcolile ar trebui să se concentreze în mod deosebit:

Play — capacitatea de a te familiariza cu un mediu complet nou ca metodă de rezolvare a problemelor;

Performance — capacitatea de a adopta o nouă identitate din raţiuni de improvizaţie;

Simulation — capacitatea de a interpreta şi construi modele dinamice din lumea reală;

Appropriation — capacitatea de a selecta şi reuni materiale din surse diverse;

Multitasking — abilitatea de a lucra într-un mediu şi de a-ţi muta atenţia către detalii exterioare;

Alte abilităţi ce trebuie menţionate ar fi: Distributed Cognition, Collective Intelligence, Judgment , Transmedia Navigation, Networking, Negotiation.

Dezvoltarea acestor abilităţi şi competenţe culturale şi sociale necesită, se pare, o abordare educaţională sistematizată a uneltelor de învăţare din new media. Autorul concluzionează că profesorii, părinţii, şcolile vor juca un rol esenţial, fiecare cu zona proprie de influenţă a elevilor şi studenţilor, în îndreptarea acestora către setul de unelte oferite de new media. Fără a putea nega impactul major pe care internetul îl are asupra metodelor de învăţare, profesorii vor fi nevoiţi să adopte noi practici de predare, inspirate de new media.

 

Recenzie: George Serediuc